S-a crezut mult timp că ziua de 1 Mai este o sărbătoare inventată şi marcată doar de comunişti. Când informaţiile au devenit libere şi comune, s-a aflat că nu are nicio legătură cu ceea ce se întâmpla prin ţările socialiste. Pur şi simplu a fost confiscată şi ataşată panopliei de manifestări de ridicare şi slăvire a comunismului.
După revoluţiile din 1989-1990, în Europa de Est aproape nu se mai vorbea de această zi, intervenise jena, culpa, a rămas doar ca zi liberă, de care se bucură, altfel, toată lumea, muncitori, intelectuali şi…şomeri. Ce a rămas constant sunt petrecerile la iarbă verde, pentru muncitori, la mare sau la munte pentru restul, destul de consistent, format din tineri liberi şi frumoşi, o subţire paletă de oameni de afaceri şi o alta nedefinită, dar cu bani. 1 Mai din 2023 a fost unul anost, fără vlagă, fără chef. Europa este speriată de spectrul războiului din Ucraina şi consecinţele lui, la care se adaugă efectele distrugătoare ale crizei economice, inflaţiei, creşterii preţurilor, instabilităţii bancare, pandemiei, bulversării teoriilor şi dogmelor care dominau ideologiile mai vechi sau mai noi. Nu-i mai arde nimănui de sărbătoare. S-a mai dus un simbol, sunt pe ducă şi organizaţiile sindicale, care mai mişcau câte un protest prin Vest sau câte o serbare prin Est. Mergem aiurea, n-avem niciun ţel, toată lumea parcă aşteaptă ceva, nimeni nu ştie ce. Până şi politicul s-a înmuiat, este dezorientat, fără ţel, fără vlagă, totul pare dirijat de alte forţe, unele invizibile, dar puternice, cărora li se spune generic Oculta, care dirijează state paralele, organizaţii paralele, scot la iveală ideologii şi politici care se impun rapid în haosul societal curent.
Ce ne aşteaptă mâine? Este prea mult. Să trecem cu bine peste astăzi.
