S-a întors lumea pe dos! Cum adică? Să vă dau niște exemple, iar apoi vom vedea ce va fi. Păi, de exemplu, înainte copiii mergeau la școală, pe când acum putem să facem orele și din pat. Dacă, înainte, părinții ne trimiteau afară și se rugau de noi să lăsăm tehnologia sau chiar ne limitau accesul la ea, acum, iată, că ne-o și dau, doar să stăm în casă. Dovada vie că s-a întors lumea pe dos! Cine ar fi crezut că noi, elevii, ne vom dori să mergem iar la școală? Să vrem să ne predea chiar și profesorii pe care nu îi agream. Sau poate nu e chiar așa? Fără supărare, pentru adulți și domni profesori! Până la urmă, să ne trezim la realitate: cu toți am avut, avem și vom avea profesori pe care nu îi îndrăgim.
De când suntem în carantină, am achimbat clasamentul cu ce îmi place și ce nu îmi place la școală. Ce credeam că este groaznic la unele materii a ajuns fix pe dos, și, totuși, să nu credeți că s-a schimbat total. Adică, de exemplu, ce nu îmi plăcea a ajuns să îmi displacă și mai mult.
O să sune nebunește. Alt cuvânt nu voi pune, fie că voi căuta în DEX și DOOM. Nu găsesc. E NEBUNEȘTE! Și totuși o zic: totul e cu rost! E o lecție. Știu că sună bizar. Fiind o lecție, nu e totul ușor de înțeles, dar nu e imposibil. Zilele trecute, am ieșit afară, după două luni de stat în casă. Înainte de carantină, m-aș fi plâns. Mersul pe jos sau mersul la piață erau printre lucrurile care nu îmi plăceau. Sunt ferm convinsă că nu aș fi mers cu mama la piață! Dacă aș fi mers, aș fi vrut să luăm autobuzul. Pe drumul pe care am pășit acum, nu era, aproape, nici o persoană. Demn de un film de groază. De la fereastra etajului nouă, nu părea așa. Revenind la poveste, când ne-am întors, pe același drum pe care am trecut de multe ori, am văzut florile de castan. Ceea ce este bizar. Din cauză că acel copac era lângă o școală care are și grădiniță. Și bomba e că am și învățat acolo. Și totuși nu l-am văzut niciodată! De fapt, cred că adevărul e undeva la mijloc: că nu i-am dat importanță. Am fost prea orbită să mai am timp pentru a aprecia natura. Ideea e că am mers acum pe stradă, și mă uitam la toată natura, care era chiar în fața mea. Dar nu am văzut-o așa până acum. Și urmează o întrebare: DE CE?
E simplu. Noi, oamenii, am fost prea orbiți de tehnologie și de viitor, uitând să apreciem ce avem. Am uitat că avem un singur Pământ, de care trebuie să ne îngrijim, că avem natura în fața noastră, natura care are și ea nevoie de atenție și grijă. Așa ajung la lecția din acest text: că trebuie să vedem partea plină a paharului. E bine să ne gândim la viitor, dar să nu uităm că avem un prezent de trăit. Dacă s-a întors lumea pe dos, sper să revină la normal, să ne dea a doua șansă, învățând din această experiență!
Maria – Alexandra Vaman, 12 ani, clasa a V-a, elevă la Școala Gimnazială ”Dr. Alexandru Șafran” și la Cercul de Jurnalism al Palatului Copiilor Bacău
