,,Astăzi a fost o zi bună și mai ales însorită pe teritoriul statului nostru. Au fost în jur de 20 de grade și soare în mare parte a țării.
Din păcate, a fost înnorat în Crimeea. Deși este, de asemenea, cald. Dar indiferent care sunt norii, ucrainenii știu ce să facă. Și ei știu că viitorul nostru este însorit.
Acesta este un viitor fără ocupanți. Pe întreg teritoriul nostru, în special în Crimeea. Dacă ocupanții fug la timp, aceasta va fi cea mai bună opțiune pentru ei. Dacă sunt forțați să rămână, orice ocupant poate găsi o modalitate de a se preda captivității ucrainene….” titra site-ul oficial al președintelui Ucrainei pe 8 oct., https://www.president.gov.ua/en/news/yaksho-okupanti-vtechut-ce-bude-najkrashij-dlya-nih-variant-78373 , citându-l pe Zelensky, imediat după acțiunea de sabotaj a podului ce leagă Crimeea de Rusia.
Euforia a trecut și luni dimineață (10 oct.) au avut loc bombardamente asupra infrastructurii critice a Kievului și a regiunii Kiev; explozii au avut loc și în regiunile Harkov, Odessa, Dnipropetrovsk, Liov, Ivano-Frankivsk, Ternopil, Hmelnițkii, Konotop, Rivne și Poltava. După exploziile din orașele ucrainene, electricitatea a fost pierdută, nu există lumină și apă în Lviv, Kiev, Harkov și în alte orașe. Starea de spirit în rândul locuitorilor din Kiev este foarte diferită. Unii înțeleg că acesta e răspunsul Rusiei pentru Podul Crimeii. În fapt a fost o acumulare de evenimente: pe 6 octombrie la un think tank australian, Zelenski a cerut ca NATO să efectueze lovituri „preventive” pe teritoriul rusesc, adică să globalizeze conflictul. „Ce ar trebui să facă NATO? Eliminați posibilitatea ca Rusia să folosească arme nucleare. Dar, mai presus de toate, fac din nou apel la comunitatea internațională, ca și înainte de 24 februarie; lovituri preventive, astfel încât să știe ce se va întâmpla cu ei dacă le vor folosi… Și nu invers, așteptând atacurile nucleare din Rusia….„, a declarat liderul ucrainean.
Pe situl Oficial al Ministerului de Externe al Federației Ruse , https://www.mid.ru/en/foreign_policy/news/1833104/ , din 8 octombrie, relativ la afirmația lui Zelensky privind o lovitură nucleară preventivă a NATO împotriva Rusiei, purtătoarea de cuvând Maria Zakharova spunea; ,,….. Ei (NATO n.n.) constituie provizii de armament pentru regimul Zelenski, există un număr tot mai mare de mercenari și instructori militari occidentali pe teren, SUA este din ce în ce mai implicată într-un efort de sprijin cu multiple fațete pentru clienții săi de la Kiev. Acest lucru are loc pe fondul afirmațiilor nebunești ale lui Zelenski că stăpânii săi ar trebui să dea o lovitură nucleară preventivă asupra Rusiei. Judecând după toate aparențele, această demagogie iresponsabilă începe să-i sperie chiar și pe cei care cer ca <<rușii să fie învinși pe câmpul de luptă>>. …” Retorica războiului nuclear este periculos de banalizată în discursul politico-mediatic. Solicitarea lui Zelenski inițiază un proces de „normalizare” a războiului nuclear, în timp ce arma atomică în mentalul colectiv e reprezentată tocmai ca o modalitate de a evita escaladarea. Distrugerea acestui tabuu face inițial posibilă declanșarea unui „război mediatic nuclear„. Paralel cu frontul militar de care depinde controlul real al teritoriului și, prin urmare, victoria sau înfrângerea, frontul mediatic (așa-numitul război informațional) este foarte prezent pentru a pregăti mințile, pentru a legitima strategiile militare și pentru a crea figura inamicului. Retorica de aici este aceea de a legitima ideea posibilei distrugeri a inamicului Rusia. Faptul că doctrina nucleară rusă nu prevede utilizarea armelor nucleare decât ca răspuns la un pericol vital pentru țară, este uitat în mod deliberat. Întrebarea nu este ce caută sau ce vrea Ucraina și Zelenski, care nu sunt în postura de „a vrea”, ci execută. Este vorba despre cât de departe sunt dispuși atlantiștii să meargă pentru a nu-și pierde puterea. O potențială lovitură preventivă a SUA împotriva Rusiei , purtând marca NATO pentru a disipa responsabilitatea, este posibilă pentru a echilibra forțele, având în vedere superioritatea armelor hipersonice ale Federației Ruse CARE PRACTIC NU POT FI ANIHILATE DE TEHNICA MILITARĂ DEȚINUTĂ DE NATO. Aici, adevărata determinare politică a Rusiei va fi un factor care până la un punct poate împiedica globalizarea conflictului. Încă de la începutul invaziei, rușii au avut mai multe opțiuni în Ucraina. Puteau distruge infrastructura Ucrainei după bunul plac, puteau elimina toate centrele de conducere cunoscute, inclusiv centrele conduse de NATO sau îl puteau elimina pe Zelensky creând un astfel de șoc încât să descurajeze occidentul. Dar nu a fost așa. Rusia a oprit ofensiva de la Kiev în martie anul trecut, când era evident pentru toată lumea că poate lua capitala fără nici o problemă, deoarece Ucraina nu avea niciun ajutor occidental la acel moment. Se mai îndoiește cineva că Rusia nu ar fi putut, după demonstrația de la începutul acestei săptămâni? Acum Rusia a chemat sub arme 300.000 de rezerviști, chiar dacă a trimis doar aproximativ 15% din forțele sale militare active în Ucraina. Ce s-ar fi întâmplat oare dacă mașina de război rusească s-ar fi transformat într-o mașină de tocat carne și ar fi luat Kievul în martie? Rusia s-ar fi extins cu noi granițe și nimic altceva nu s-ar fi schimbat. Țările occidentale și-ar fi continuat diktatul global prin distribuirea de amenințări și sancțiuni! Cine este victima sabotajului Nord Stream ? Țările din Europa. Consecința va fi un colaps economic grandios în următoarele luni sau săptămâni, vor apărea probabil și revolte în aceste țări împotriva propriilor guverne. Euro a pierdut o treime din valoare. Țările care nu sunt supuse Occidentului abandonează dolarul. Rubla este acum folosită în toate țările care cumpără gaz sau petrol din Rusia. Proiectul de guvernanță globală care a fost lansat prin criza pseudo-virusului „covid” se află, prin urmare, într-o poziție proastă în astfel de condiții. Unitatea globală necesară acestui proiect scârțâie și un nou pol de putere apare în Asia. Rusia, departe de a fi „izolată”, așa cum susține Occidentul, pare a fi liderul. În această ipoteză, se poate explica plasarea forțelor rusești într-o poziție defensivă. Pierderile rusești sunt minime, în timp ce artileria sa provoacă daune enorme forțelor inamice. Atacul asupra podului din Crimeea, obiectiv cu încărcătură simbolică, a întărit resentimentele generale ale rușilor față de occidentali. Asasinarea Dariei Dougina merge în aceeași direcție, fără ca acest eveniment să schimbe efectiv strategia Kremlinului în operațiunea militară. Singura consecință este că Rusia își poate asuma rolul de victimă. Arătând lumii un nas însângerat, orice (eventuală?!) răzbunare ar fi pe deplin justificată. Kremlinul va trebui doar să decidă când vor fi atinse obiectivele. Va fi când francezii se vor sătura de Macron? Sau când Marea Britanie va da în clocot? Sau când Germania va fi căzut în mâinile diasporei turcești? Sau poate când toate acestea se unesc? Atunci va fi timpul ca Rusia să pună capăt războiului, nu prin negociere, ci, din păcate pentru noi românii, prin impunerea a câta oară, a condițiilor sale. O revenire la Kiev va fi ușoară, livrările de arme occidentale către Ucraina vor fi doar o amintire. Europa nu va mai fi în joc, încurcată în revoluțiile sale interne. Statele Unite, fără platforma sa europeană, vor fi neputincioase. Și atât Noua Ordine Mondială, cât și proiectul guvernului mondial nu vor fi altceva decât un coșmar care a fost distrus. Dar asta nu e rău. Ucraina, o victimă a propriului regim politic care și-a permis să tragă țara într-o confruntare între principalii actori geopolitici, va realiza tardiv că nu este nici măcar o piesă din jocul de șah, ci doar tabla pe care se joacă partida.
Jr. Adrian M. Ionescu
