In campania electorala, candidatul Iohannis promitea ca va milita pentru cresterea alocarilor bugetare destinate invatamântului si educatiei. Deocamdata, s-a crescut alocarea pentru cheltuieli militare, pe fondul unei panici induse cu ajutorul presei, dupa atentatul de la Paris.
Ca sa fim clari, nu este nici primul si, din pacate, nu va fi nici ultimul atentat in Europa. Tot din pacate, insa, a fost folosit de guvernele europene pentru a induce ideea de insecuritate si a convinge populatiile tarilor lor sa accepte o crestere a bugetelor militare si inca o restrângere a libertatilor si drepturilor cetatenesti.
Tarile europene vorbesc despre democratie si drepturile omului dar, in culise, doresc sa controleze cât mai mult viata cetateanului.
Premierul britanic a declarat, chiar, ca guvernul sau nu-si permite existenta unor comunicatii intre cetateni care sa nu poata fi interceptate si decodate de autoritati, lucru care poate insemna interzicerea unor aplicatii pe telefoanele mobile care codeaza convorbirile.
Daca in vara, când SUA faceau presiune pe tarile estice sa-si creasca bugetele militare pe motiv de amenintare ruseasca, România s-a facut ca nu pricepe, de data aceasta, când, chipurile, ne ameninta islamistii, deja s-a decis sa se aloce resurse mai mari pentru Aparare.
Mai mult, o seama de politicieni fac presiuni pentru a se ignora decizia Curtii Constitutionale care a respins Legea Big Brother si a se adopta o noua versiune pentru a se putea supraveghea cetatenii. O supraveghere care, insa, nu a evitat atentatul din Franta, asa cum nici faptul ca vom mai cumpara niste tancuri nemtesti si niste microfoane americane nu ne va proteja foarte mult.
Pentru ca, in România, riscul mai mare este al unei implozii sociale, nu a unui atentat.
