Maine, 15 septembrie, aaniversam” un an de la producerea unuia dintre cele mai rasunatoare falimente din domeniul financiar-bancar. Este vorba despre Lehman Brothers Holdings Inc. Un articol extrem de amplu si bine documentat, continand fragmente din discutiile purtate de oficiali americani si directorii celor mai mari banci inainte de ziua fatidica, a aparut saptamana trecuta pe www.bloomberg.com. Materialul este foarte interesant, intrucat ofera publicului larg posibilitatea de a intra in contact, chiar daca intr-o foarte mica masura, cu modul de punere a problemelor la intrunirile unora dintre cei mai agrei” oameni ai planetei. Pentru a va capta interesul il voi cita acum pe Richard Bernstein, CEO al Richard Bernstein Capital Management LLC din New York si fost strateg sef de investitii la Merrill Lynch, a carui opinie este plasata de autorii articolului inaintea prezentarii derularii filmului evenimentelor de acum un an: aUn an mai tarziu politicienii tot nu au invatat lectia falimentului. In loc de a diviza sau a limita expansiunea unor institutii precum Bank of America sau Citigroup politicienii americani le-au dat acestora miliarde de dolari, care le-au ajutat sa devina si mai mari… A desemna anumite institutii ca fiind aprea mari pentru a se prabusi” concomitent cu lipsa unui proces regulatoriu adecvat constituie practic o invitatie la o noua catastrofa”.
Iata si ce le spunea domnul Paulson principalilor bancheri, la reuniunea la varf din 12 septembrie 2008: aAdministratia Bush nu va cheltui un cent din banii contribuabililor pentru a salva Lehman Brothers”. aDaca Lehman va fi salvata, aceata se va datora celor ce stau in jurul acestei mese”, a continuat Paulson. Unul dintre participantii la respectiva intalnire care a fost surprins de pozitia domnului Paulson a fost Gary Cohn, Presedintele Goldman Sachs. Acesta a declarat ulterior: aIn mintea mea a fost intotdeauna un mic gand: guvernul va veni cu un plan de salvare in ultimul minut.” Pozitia ferma a domnului Paulson a fost cu atat mai neasteptata cu cat cu doar o saptamana inainte Trezoreria Americana propusese salvarea gigantilor Fannie Mae si Fredie Mac, iar cu sase luni in urma chiar domnul Paulson a supervizat din partea FED garantarea unor active toxice ale Bear Stearns, pentru a facilita preluarea respectivei firme de catre JP Morgan Chase.
Nu voi incheia remember-ul Lehman Brothers fara a ilustra, doar prin doua valori numerice, implicatiile imediate, la nivel global ale acestui faliment rasunator: bursele mondiale de actiuni au pierdut in primele trei zile dupa 11 septembrie 2008 2.850 miliarde dolari, in timp ce costul imprumuturilor interbancare tip overnight, masurat de rata LIBOR, a crescut cu 4.29% intre 12 sI 16 septembrie 2008.
Revenind in actualitatea zilelor noastre, nu pot sa nu remarc faptul ca nu sunt singurul care am semnalat o discrepanta intre evolutiile bursiere si performanta economiei reale. Iata un citat edificator dintr-un articol semnat MAKE si Adina Ardeleanu, aparut pe 9 septembrie in ziarul Bursa: aCriza a adus componenta psihologica a pietei de capital la conducerea burselor… bursa londoneza, cea germana si cea newyorkeza au anregistrat, an ultimul timp, cresteri nejustificate, in raport cu scaderile din economie”.
[ad#stire] Eu sunt convins ca aceasta divergenta se va corecta intr-un viitor nu prea indepartat, iar bursele vor reflecta mult mai fidel realitatea economica. Totusi. desi continuu sa cred ca este mai probabila o evolutie in W a indicilor bursieri (viitoare scaderi, urmate abia apoi de cresteri de durata), nu trebuie sa excludem nici varianta continuarii actualelor cresteri in forma de V, cel putin atat timp cat optimismul investitorilor la bursa va fi predominant. Iar ultima saptamana, care a fost verde la majoritatea burselor, dovedeste ca optimistii sunt inca majoritari.
Autorul poate fi contactat pe email: alexandru.finaru@intercapital.ro, sau la tel 0748-54.82.67.
Alexandru Finaru
