Extrem de patrioti când ne critica unii, ne delimitam rapid de infractorii rromi care sperie Europa: Nu sunt români, sunt rromi, zicem noi bucurosi ca ne-am scos. Apoi infieram cu mânie proletara decizia de a schimba denumirea de „tigan” in cea de „rom” care ar fi produs confuzii grave, strainii confundându-ne pe noi, românii, cu „romii”.
De unde si ideea de a adauga un „r” in plus, pentru a deosebi, chipurile „românii” de „rromi”. Doar ca o singura litera nu face diferenta. Nu e de ajuns un „r” ca sa-i faca pe europeni, americani sau alte natii sa considere necesara o diferentiere intre „român” si „rom”.
Daca ne uitam la programele televiziunilor noastre, va fi greu sa explicam unui strain ca noi suntem mândrii urmasi ai Romei si ca am fi o natiune culta. E dificil sa-i explici unui francez, de exemplu, de ce e nevoie de toate pitipoancele aproape imbracate care sunt promovate pe TV doar pentru ca poporul sa poata râde de prostia lor.
Ca sa nu mai vorbim de politica: o mai mare, scuzati, tiganeala nu exista in vreo tara. Politica o fi o femeie de moravuri usoare iar politicienii, in general, lipsiti de scrupule, insa exista niste limite care doar in România au fost trecute de mult.
Asadar, atunci când se mai face vreo confuzie intre romi si români, sa nu mai sarim in sus deranjati. Ca poate nu este cazul.
