Am incercat sa analizez argumentele celor doua tabere referitoare la exploatarea miniera de la Rosia Montana. In vreme ce tabara care se impotriveste acestui proiect are dezvoltata o argumentatie logica si destul de pertinenta, cei care-l sprijina se bazeaza mai mult pe impactul emotionalal crearii unor locuri de munca.
Problema e delicata, insa nu exista judet care sa nu se confrunte cu zone foste monoindustriale in care somajul este la el acasa. Problema care trebuie pusa in balanta este daca 800 de locuri de munca destul de prost platite timp de 7-8 ani merita riscurile pe care si le va asuma tara: riscuri ecologice si legislative.
Pentru ca, am mai spus, problema cea mai importanta din dezbaterea cuprivire la acest subiect este cea legala: in momentul in care o lege este facuta pentru beneficiul strict al unei corporatii, cu incalcarea Constitutiei si principiilor statului de drept, exista riscul ca acest model sa se perpetueze.
Pentru ca vor mai veni si alte companii care sa ceara sa-si impuna propria lege pe terenul concesionat spre exploatare. Si, oricât de ciudat ar suna, ne putem trezi la un moment dat ca, in loc de judete, Romnia va fi impartita in unitati corporatiste: provincia RMGC, regiunea Chevron, judetul OMV…
Poate ca turismul, propus ca solutie pentru Rosia Montana sa nu fie tocmai cea mai buna alegere. Insa, daca se va incepe exploatarea cu cianuri, peste 10 ani,turismul nu va mai fi, cu siguranta, o optiune. Pentru urmatorii 10.000 de ani.
