Se vehiculează de câteva zile ideea acesta: ca România să părăsească Uniunea Europeană, după modelul Marii Britanii. «Romexitul» a apărut după săpuneala pe care am încasat-o luni la Bruxelles, când musiu Timmermans și-a făcut numărul.
Acum, este cineva care spera ca, după ani de stat în genunchi în fața UE, România va fi tratată altfel decât o biată colonie? Să fim serioși, șuturile în fund pe care le luăm acum sunt consecința faptului că am stat cuminți și am așteptat să fim jefuiți de resurse, transformați în piață de desfacere, cu speranța ca, apoi, o să fim mângâiați pe creștet.
RomExitul este o prostie inventată de unii ca să demonizeze în continuare PSD-ul. De fapt, dacă ne uităm cu atenție, o să observăm că toată această parodie care se desfășoară la Bruxelles este realizată cu deplinul concurs al unor cetățeni români, pe care noi, cu mânuțele noastre, i-am votat să ne reprezinte. Sunt cozile de topor ale coloniștilor, cei care sunt puși să facă treaba murdară pentru că domnii olandezi, germani, francezi și ce alte nații ne mai mână în jug să poată poza în mari democrați. Că doar au experiență, fiecare din țările enumerate mai înainte fiind fericita posesoare a câte unui fost imperiu colonial.
România a fost condusă în ultimii 10-15 ani nu de Guvern, nu de Parlament, ci prin intermediul unui sistem juridic care ghilotina la comanda stăpânilor de afară. Acum, când românii vor să lege din nou Justiția la ochi și să-i pună iar balanța în mâini, pentru a judeca drept, ce să vezi: domnii din străinătate se declară ultragiați. Cum își permit românii să aibă o Justiție corectă? Și, în general, cum își permit românii să decidă ceva de capul lor, fără amestecul trepădușilor de la Bruxelles? Cum își permit zdrențăroșii din România să conteste autoritatea Berlinului? A
devărul este că nu doar românii încep să conteste dreptul țărilor dezvoltate de a decide ce au voie și ce n-au voie să facă țărilor mai sărace. Polonia și Ungaria sunt pe acest drum. Italia s-a revoltat, vicepremierul Matteo Salvini subliniind că Italia este stat „suveran” şi nu acceptă „ameninţările” Europei. De fapt, ceea ce se întâmplă acum este o reașezare a politicii la nivelul Uniunii, după ieșirea Marii Britanii. Banii sunt mai puțini iar unele state încearcă să-și tragă mai multe fonduri luându-le de la țările mai slab dotate politic.
Alegerile de anul viitor pentru Parlamentul European sunt o altă problemă, întrucât există posibilitatea ca partidele care controlau politica europeană, popularii și social-democrații, să piardă numeroase mandate. Ce reținem noi de aici? Că tot scandalul de la Bruxelles este unul politic – oportunist, în care nu contează dacă România are dreptate sau nu, ci că unii au puterea să-și impună voința, în dauna oricăror idei democratice. Și, înainte de a ne mai lua lumina de la Bruxelles, ar trebui să punem puțin creierul la treabă și să vedem ce se întâmplă, de fapt, în ograda noastră.
