Nadia Comăneci, Ilie Năstase, Elisabeta Lipă, Iolanda Balaș, Doina Melinte, Simona Halep, pe de o parte. Nicolae Ceaușescu, Ion Iliescu, Emil Constantinescu, Adrian Năstase, Traian Băsescu, Klaus Iohannis pe de alta. Cam nepotrivite alăturări, nu-i așa? Dacă o luăm strict după celebritate, cu toții au fost (încă mai sunt?!) personalități publice, adică vedete care-au însemnat ceva – bun ori rău – pentru milioane de români. Dar apropierile se opresc acolo unde cei dintâi au devenit faimoși cu muncă și talent, iar ălalți și-au căpătat notorietatea forțoasă prin abilitatea de a folosi conjuncturi mai mult sau mai puțin transparent-cinstite.
Dar cu noi, suporterii/alegătorii români, cum rămâne? Nouă cine ne alină dorul după performanță în sport sau în treburile Statului? În afară de emoția și aplauzele la victoriile tot mai puține din competiții și sictirul care ne însoțește mersul la vot rămânem cu ceva? Nu prea, căci mediocritatea a cuprins deopotrivă lumea atleților și cea a politicienilor!
În echipele care au scos ceva rezultate, mai ales prin campionatele interne, majoritatea jucătoarelor/jucătorilor nu sunt români! Adicătelea ne strigăm patriotismul local ori național pentru niște străini care au drept calități ceva valoare sportivă și tricoul echipei favorite. N-ar fi rău dacă pe băncile de rezerve n-ar sta tinere/tineri de-ai noștri care așteaptă și tot așteaptă să intre la joc. De cele mai multe ori, nu primesc prea multe șanse pentru a-și dovedi calitățile și ambiția.
E cam la fel ca în politică, acolo unde ”titularii”, dar și antrenorii de cele mai multe ori, sunt de pe la Casa Albă, de la Departamentul de Stat al SUA, de la Comisia Europeană ori din Consiliul sau Parlamentul Europei. Cei de la Cotroceni, Palatul Victoria sau Casa Poporului fac tușa glorios și dau interviuri după înfrângerile succesive cu aerul că sunt campioni olimpici, europeni și mondiali. De fapt, avem de-a face cu niște antitalente, atunci când nu-i evident blatul antiromânesc pe care l-au făcut din frică ori din interes.
Dar ce să ne așteptăm când vedeta la zi din politica noastră e un fost șef de galerie de fotbal, care a adus înghionteala și hăhăiala la rang de strategie electorală! Iar în timpul acesta noi stăm în tribune, pe canapea și spargem semințele amare ale deziluziei. Și din nou nu ne vom califica la campionatele finale, și tot nu vom avea autostrăzi și spitale, dar vom lăcrima cu tricolorul la piept! Că doară suntem ultrași cu toții!
