Se plâng unii că ministrul distruge învățământul. Din contra, învățământul este deja distrus iar ministrul doar adaptează cadrul legal. Iar distrugerea este făcută chiar de părințîi elevilor.
Părinți foarte vocali, care în viața lor de elevi au fost cel mult mediocri, care n-au făcut o temă și n-au învățat o lecție, se plâng acum că elevii au prea multe teme, prea multe lecții de învățat, că sunt materii care nu le folosesc și le sunt predate degeaba.
Păi cum să înțeleagă aceșți părinți o lecție dacă ei nu au dat pe la școală?! De unde să știe la ce le folosesc Geografia, Literatura, Științele Naturii dacă ei nu au fost atenți la aceste materii și nu și-au bătut capul?
Cum să nu considere temele pentru acasă niște chestii inutile care ocupă degeaba timpul copilului, dacă ei nu au rezolvat în viață lor un exercițiu, nu și-au făcut o temă, cel mult le-au copiat în pauză de la „fraieri” ?!…
Cât despre atitudinea față de profesori, despre comportamentul la școală și despre atenția la oră, să nu mai vorbim; în școlile româneșți, profesorii ar trebui să aibă kalașnikoave, pentru autoprotecție.
Când vine elevul și-ți scuipă în bidonul cu apă de pe catedră, când îți rupe ușa sau îți mănâncă chipsuri în oră îți vine să-ți iei câmpii știind că nu ai nici o pârghie pentru a-l determina să se îndrepte. Nici nu trebuie să-i mai chemi părinții la școală, îi cheamă elevul pe motiv că profesorul i-a făcut observație.
Așa că, ducă-se! Praful să se aleagă și de țară și de sistem și de educație! Decât așa absolvenți, mai bine lipsă, mai bine pajiști pentru oi și vite, că oamenii nu merită!
