Plus şi minus
Se aşteptau mişcări administrative (privitoare la conţinut) în alcătuirea subiectelor pentru probele de limba şi literatura română, începând cu evaluarea naţională şi încheind cu examenele de titularizare. Am consultat variantele propuse de Centrul Naţional de Politici şi Evaluare în Educaţie şi am remarcat un plus (parţial) şi câteva minusuri. Să le luăm pe rând.
De ce să urâm virgula?
Punctul 7 din subiectul al II-lea de la evaluarea naţională pretinde – în sfârşit! – ca absolventul de gimnaziu să dovedească aptitudini primare de exprimare scrisă, chiar dacă e vorba doar de forme şi nu de enunţuri. (Avea dreptate o profesoară cu experienţă la catedră, care scria pe internet că diferenţele de note vor proveni acum din acest punct 7.) Două cerinţe priveau scrierea corectă cu un i (doi arbitri; susţinătorii noştri) sau cu doi i (traiectoria mingii), iar altele, utilizarea formelor verbale pentru gerunziu (creând) şi viitorul indicativului (va participa). Baremul permitea (discutabilă recomandare!) şi variantele din vorbirea colocvială sau populară o să participe, respectiv are să participe. Nu am înţeles de ce nu s-au avut în vedere şi cerinţe de punctuaţie, pentru că orice s-ar spune, nu numai ortografia este ţinta învăţării limbii române, ci şi semnele de punctuaţie, cu precădere virgula.
Mai urâm ceva: biata fonetică
Am cercetat subiectele date la Concursul naţional de ocupare a posturilor didactice/catedrelor vacante/rezervate din învăţământul preuniversitar (grădiniţe de copii şi clasele primare) şi am descoperit uluit că lipsesc cerinţele din domeniul foneticii. Se uită că scopul fundamental al predării limbii române în grădiniţă este formarea/dezvoltarea auzului fonematic, obiectiv continuat de învăţător. Cerinţa de construire a enunţurilor în care să fie folosite omofonele m-ai/mai şi l-a/la nu privesc decât tangenţial fonetica.
Al nu ştiu câtelea bacalaureat fără limba română
Cu nişte ani buni în urmă, subiectul cel mai interesant, privit ca un joc de inteligenţă (şi chiar era!), cerea rescrierea unui text, corectând toate greşelile. La ieşirea din sala de examen cei mai mulţi candidau erau curioşi să afle formele corecte ale unor cuvinte (ex.: grizonant, nu *grizonat) sau forme gramaticale (ex.: aşază, nu *aşează) şi mai puţin despre subiectele de literatură. În 2021 se continuă tratarea exclusiv literară a programei. Nici măcar la profilul pedagogic nu există cerinţe de limba română. Să fie vreo legătură cu impardonabila greşeală a Ministerului, repetată de ani de zile, de a elimina gramatica (generic vorbind, căci aici intră şi nivelurile fonetic şi lexical) din pregătirea unui educator/învăţător?
Atenţie, C.N.P.E.E.: compusul morfosintactice se scrie fără cratimă.
