Romana de azi: Ultimul Sergiu Serban

Si-a faurit înca din anii ’70 un nume. În Bacau, ca profesor de limba si literatura romana, Sergiu Serban (21 sept. 1935, Iasi – 18 mai 2005, Bacau) a întruchipat competenta si performanta profesionala, manifestate cum nu se mai întamplase de ani buni în mediul preuniversitar. Într-o vreme cand arta era dependenta de ideologia comunista, iar transmiterea ei în scoala era poluata doctrinar, dascalul de la scoala cu Clasele I-VIII Nr. 19 (azi, "Al.I. Cuza") din Bacau era recunoscut drept etalonul verticalitatii morale si al respectarii statutului estetic detinut de orice opera artistica. Comentariile literare realizate de elevii sai, rezultate din raspunsurile la chestiunile din fisele de lucru problematizante, circulau prin Bacau trase la xerox: memorarea lor constituia reteta sigura a reusitei la examenul de admitere în liceu. Cum ni se întampla multora dintre noi, ajunsese sa aiba o sintagma definitorie: "din perspectiva". Daca un comentariu literar continea aceasta locutiune prepozitionala, era limpede ca prin apropiere se afla aripa eruditului Sergiu Serban.
Dupa 1990, odata cu aparitia revistei "Convorbiri didactice" – al carei prim redactor-sef a fost -, profesorul si-a diversificat manifestarile stiintifice. Vorbim de atunci de publicistul Sergiu Serban, ca practicant al jurnalismului didactic la limba si literatura romana. Enumerarea cronologica a prezentei sale în domeniu este edificatoare: "10 teste" (1993), "Literatura romana în gimnaziu" (1996), "Literatura, teoria literaturii, stilistica" (1998), "Elemente de sintaxa a propozitiei si a frazei" (2000) s.a. Chiar si manualele de limba si literatura romana, pentru clasele a VI-a si a VII-a, sunt o manifestare suprema a acestui tip de jurnalism, cata vreme fragmente au fost publicate în revista "Convorbiri didactice". Realizate împreuna cu fiica sa, Anca Serban, lucrarile sunt un titlu de glorie al Editurii ALL, fiind utilizate, din 1998-1999, ca manuale nationale. Alaturi de acestea, caietele destinate elevului, ca auxiliare didactice, îl sprijina pe acesta în aplicarea si consolidarea informatiilor din manual. "Am cautat ca un caiet de acest tip sa nu repete manualul, ci sa-i aduca elemente noi, care sa-l ajute în fixarea celor învatate. De asemenea, m-am adresat prin aceste caiete profesorului de limba si literatura romana, în special celui aflat la început de cariera didactica". Precizarile acestea le-a facut în fata studentilor filologi din Bacau, în 2003 si 2004. Am tinut ca viitorii dascali sa cunoasca pe viu un autor de manuale scolare, macar pentru faptul ca sunt obligati, la începutul fiecarui an scolar, sa prezinte si date despre autorul/ autorii manualului de limba si literatura romana.
În 2005, Mihai Semenov, directorul-editor al revistei "Convorbiri didactice", i-a editat ultima lucrare, "Caiet de exercitii si teste în domeniul vocabularului". "Lexicul de la A la Z. Aplicatii", cum este subintitulat, sintetizeaza aria vasta si complexa a vocabularului limbii romane. Conceput în virtutea aceluiasi principiu al logicii interne de care dispune limba romana, dar si al învatarii active din partea elevului, caietul are o organizare impecabila. În prima parte sunt plasate exercitiile privind structura vocabularului romanesc, din perspectiva etimologica, functionala si semantica. Al doilea grupaj se raporteaza la mijloacele interne si cele externe de îmbogatire a vocabularului, iar ultima parte cuprinde pachete de teste cu itemi obiectivi sau subiectivi, cu alegere duala, multipla, de tip pereche sau cu raspuns scurt. "Solutiile si îndrumarile" de la paginile 41-63 – deci o treime din lucrare – vin sa exprime concretetea autoevaluarii si, mai mult decat atat, aduc explicatii suplimentare pentru fiecare caz în parte. Indirect, caietul este tot un manual, de data aceasta strict aplicativ, a carui valabilitate coincide cu viitorul limbii romane. Este întregita astfel "o mostenire solida, vie si mereu necesara atat pentru cititorii de azi, cat si pentru generatiile viitoare de elevi" (M. Semenov, Postfata).
La un lustru de cand Sergiu Serban ne-a parasit, manualele si auxiliarele didactice purtand semnatura sa sunt o dovada peremptorie ca acribia, dreapta judecata, respectul pentru limba romana sunt chei de aur ale nemuririi unui act de cultura aplicata.