Romana de azi: Invatacei, scolari, alumni

Cele trei variante lexicale au un numitor comun: indeletnicirea cu studiul. Primele doua ne sunt de mult stiute, dar ultima nu, desi are o vechime serioasa in limba romana. „Istoria pedagogiei romanesti“ a lui Grigore Tabacaru si Constantin Moscu (Bacau, 1929) scrie despre un institut pentru pregatirea clericilor, a carui infiintare a fost sugerata de episcopul Ion Inochentie Klein: „Edificiul fu gata la 1760 si se deschise cu 12 alumni (elevi), ajungand curand la 24“. Cei doi autori simt nevoia sa puna intre paranteze echivalentul „elevi“, semn ca aveau in fata un cuvant rar. Pana in 1989, aproape ca a disparut, pentru ca dupa 1990 sa reintre in vocabularul profesional, cu referire la tanarul interesat de studii superioare. Fusese inregistrat prima oara de „Dictionarul de neologisme“ (DN3), editia a III-a, din 1978 (autori: Florin Marcu si Constant Maneca), cel putin asa ne spune MDA. Dupa cum se vede, Gr. Tabacaru si C. Moscu il citasera in 1929, iar acestia il preluasera de la Augustin Bunea, mai precis din lucrarea „Episcopii Petru Aron si Dionisie Novacovici (Blaj, 1902). (Sa recunoastem ca e lesne sa cauti un cuvant intr-un dictionar si infinit mai greu sa-l extragi din lucrari de specialitate.) Asadar, ar trebui citat Augustin Bunea sau macar istoria celor doi pedagogi bacauani. In romana a patruns prin germana (Alumnus), dar radacina ii este latineasca: alumnus, -i „discipol, elev“. DEX-ul, cel mai popular dictionar romanesc, nu-l inregistreaza, dar vorbeste de alumnat „internat scolar, in Germania si S.U.A.“ De vreme ce este citata si filiera franceza (alumnat), banuim ca facea parte din sistemul de invatamant si din tara vecina. NDULR (2006) mentioneaza ca ar fi un regionalism (probabil s-a vrut eticheta de „invechit“) si da un context: „Dintre alumnii lui Bogdan-Duica a ramas unul singur“ (Ioan Ghetie).
Dupa 1990, alumnii au reinviat odata cu exercitiile de adaptare a structurilor occidentale la realitatile scolii romanesti. (Am primit, la Catedra de limba si literatura romana, un astfel de material, pentru a-l corela cu texte similare romanesti. Pretutindeni se vorbea despre studenti, ca participanti la primul nivel de profesionalizare – licenta – si de alumni, desemnandu-i pe cei inscrisi la masterat.)
In 2006, Universitatea „Al.I. Cuza“ din Iasi si-a infiintat Fundatia Alumni, cu scopul declarat de a pastra relatiile cu absolventii. Directorul fondator, prof.univ.dr. Dumitru Oprea, vorbea despre intentia de „a aduna romanii de pretutindeni, de acum si de cand exista amintirea celor prezenti despre cei ce-au fost“ („Opinia veche“, 17.01.2011). Initiativa a fost salutata si de rectorul Universitatii de Medicina si Farmacie, Vasile Astarastoaie, care crede ca intalnirea generatiilor diferite „conteaza si pentru imaginea Universitatii la nivel international“ (ibidem). Mai este important un astfel de gest pentru a evita situatiile cand universitatile, necunoscand cerintele reale ale pietei „produc pe stoc“ („Actualitatea academica la Universitatea din Bucuresti“, 4-5/2008). si Bacaul a avut un „Cabinet al absolventului“, initiat de prof.univ.dr. C.Gh. Marinescu, ale carui atributii au fost preluate de un dinamic Departament de Consiliere Profesionala, coordonat de conf.univ.dr. Venera-Mihaela Cojocariu.
Lingvistic, se naste o deruta totusi: alumni sau alumnisti? A doua varianta ar desemna membrii Fundatiei Alumni (poate ar trebui scris cu italice, intre ghilimele sau cu majuscule), iar prima ramane sa ne informeze cu privire la cei aplecati inca asupra studiului sau care au incheiat ciclul universitar si lucreaza in domeniul pentru care s-au pregatit. Cu alte cuvinte, alumnii invata toata viata, intorcandu-se cu incredere si recunostinta la a lor mama hranitoare (Alma Mater).
Ioan Danila