De la ceremonia de investitura a presedintelui, românii au ramas doar cu problema rochiei primei doamne. Si acum, jumatate din tara se cearta cu cealalta jumatate daca rochita a fost sau nu suficient de lunga, asa cum prevede eticheta.
Din start trebuie spus ca nu, rochia nu a fost in regula. A fost o alegere proasta, dar din asta nu ar trebui sa se faca o tragedie. Pâna la urma este doar o haina, nu a murit nimeni, nu s-a declarat razboi. Ca aceasta greseala trebuia semnalata, iarasi nu este nici un dubiu; pentru ca, pâna la urma, acesta este rolul presei: de a semnala erorile.
Ceea ce nu a fost in regula a fost reactia publicului. Pur si simplu, românii nu suporta ca personajele in care au investit sperante si sentimente pot gresi. Si pentru ca prima doamna nu poate gresi deoarece este sotia presedintelui ales de popor, inseamna ca aceia care au gresit sunt cei care au criticat rochia. Cam asa au judecat multi.
Problema cu românii este ca se ataseaza extrem de usor de anumite personaje carora le trec cu vederea erorile, orbiti de pasiune. Basescu a beneficiat de acelasi tratament, Ilescu si Constantinescu, la fel.
Chiar si lui Ceausescu i-au fost trecute cu vederea multe din acelasi motiv. Insa, la fel de repede, românii se dezic de cei pe care i-au zeificat; pasiunile sunt puternice dar de scurta durata.
Cu aceeasi viteza cu care si-au cocotat liderul in vârful gramezii, românii il dau jos si-l tavalesc prin catran si fulgi de gaina. Cale de mijloc nu exista.
