Roata

M-am luat la harta cu amicii de lecturi comune si pahare separate si am continuat sa sustin ca primele trei inventii ale omenirii sunt ROATA, FOCUL si SISTEMUL BANCAR. Astazi vreau sa va spun cate ceva despre ROATA. O roata este un dispozitiv circular cu spite sau plin care poate fi rotit în jurul propriei sale axe. Roata poate transmite o forta prin efectuarea de lucru mecanic, situatie în care ia nastere marimea fizica numita moment cinetic, ambele fiind forme (teoretice) de transmitere a energiei mecanice. Un ansamblu mecanic format dintr-o roata si un ax solidar acesteia se pot roti cu pierderi mai mici datorate frecarii, favorizand si usurand totodata miscarea liniara prin transformarea acesteia într-una circulara. V-am facut mart cu stiinta, nu-i asa? Cuvantul din limba romana care desemneaza roata provine din latinescul rota, despre care se crede ca este originar din cuvantul proto-indo-european rot?, forma extinsa a radacinii ret-, care semnifica „a se roti/învarti” Gasim roata în Mesopotamia, în forma initiala de roata a olarului. Inventia rotii s-a propagat spre zona unde astazi se gasesc Pakistan si India, în timpul mileniul al III-lea î.e.n., fiind folosita de locuitorii a ceea ce numim civilizatia Vaii fluviului Indus. În partea nordica a Caucazului au fost descoperite mai multe morminte, datand din jurul datei de 3.700 î.e.n., în care s-au gasit oameni îngropati în vehicule cu roti, cu o axa. Cea mai veche reprezentare a unui vehicul cu patru roti si doua axe a fost descoperita în Polonia, fiind datata aproximativ acum 5.500 de ani. Dumnezeu, este stiut, facea oameni pe roata olarului. Adam si Eva, pacatosii sarpelui, au gasit apoi o metoda mai simpla si mai placuta. Fara roata n-am putea topi iute distantele cu trotineta, automobilul, avionul, cu… roata vietii. Care viata – atentie! – nu are roata de rezerva.
Roata nu este, asa cum s-ar putea crede, la o simpla analiza, iubita de toata lumea. La Cotroceni, în Palatul Victoria si în Palatul Parlamentului, de pilda, numai într-un singur context este acceptat cuvintelul roata, atunci cand acesta este inserat în unicul citat cu valente metafizice care sta scris deasupra biroului fiecarui demnitar mioritic: „Banul este-o mica roata ce-nvarteste lumea toata!” În rest, cuvintelul cu pricina este interzis. Imaginati-va ca în Cotroceni sau Victoria ar fi scrise pe pereti zicatori precum: „Se va întoarce ea, roata norocului!”, „S-o învarti candva roata norocului si o dantui si saracul!” Sau ca în biroul domnului Boc ar avea cineva nerusinarea sa afiseze zicerea „Sa nu fii a cincia roata la caruta!” Va imaginati ce tragedie ar urma? Mai faceti, va rog, înca un mic efort si închipuiti-va cati neuroni ar alunga din viata unor guvernanti noul slagar pesedisto-penelist despre care se spune ca are ca refren versurile inserate, ca moto, si în apropiata mictiune de uzura: „Învarteste, Doamne, roata, / Roata lumii, roata vietii, roata, roata. / Daca-s rupte spitele, / Schimba-i, Doamne, rotile / si mai pune-i patru noi. / Reîntoarce carul vietii / Ca sa guvernam si noi”.