RO-MÂNIA

Nu sunt bani (nici macar) de citostatice. Nimeni n-a spus (inca?) faptul ca bolnavii incurabili trebuie dusi/parasiti, ca la spartani, in pustiu, ca sa-si gaseasca sfârsitul, dar toti pun voiniceste umarul pentru a plati pentru deszapezirea teoretica a unui kilometru de strada de vreo sase ori mai mult decât in unele tari nordice, unde zapada curge cotidian cu nemiluita. Legi precum cele ale Sanatatii si Invatamântului scâncesc din cauza vânatailor, n-au regulamente suficiente de aplicare, dar cârpirea acestor legi, macar cârpirea lor, intârzie, intrucât masinaria de vot are pe ordinea zilei legile care vizeaza asigurarea protectiei celor care pâna mai zilele trecute ne pupau cu umilinta mâinile si obrajii, ca sa-i votam. Negociem cumpararea de avioane F-16, la mâna a doua, dar scumpe-rau, pentru a dota armia zburatoare in vederea organizarii paradelor militare, desi defilarea cu prastie la purtator ar impresiona la fel de mult, eficienta celor doua arme fiind cam aceeasi. Diferenta o constituie, cu siguranta, comisioanele incasate. Deszapezim câtiva metri de trotuar bacauan pe zi, cu scule confectionate in regim de Ev Mediu, vreme in care, vesel, numarul de picioare rupte pe cap de ortopedist a ajuns candidat fara concurenta pentru Guinness World Records. Platim, fara a cârti macar democratic, facturile gravide de cifre ale E-ON Electrica, pâna si atunci când suntem lasati cotidian in bezna, fara caldura in apartamente, iar viata bebelusilor si bolnavilor este pusa in pericol, dar nu avem decât puterea de a vorbi la telefon cu o duduie galesa care te asigura angelico-belicos ca sesizarea ta a fost inregistrata. Nu poti, in tara fara stapân, sa reclami crima in devenire la vreo autoritate locala sau centrala a administratiei de stat, pentru ca E.ON-ul este stat in stat. Si-apoi, de ce nu-ti trece si tie, cetateanul agresat, de ce nu-ti trece prin tartacuta sa-ti amenajezi o hidrocentrala proprie sau macar un grup electrogen personal in apartament? E la mintea cocosului solutia, mi-a spus un eonist. Asta nu inseamna ca politicienii, guvernantii, in general, nu muncesc. Acum isi dau democratico-guraliv la turloaie, pentru ca-n zarea imediata a poftelor stau alegerile pentru europarlamentare si Cotroceni. Pohta ce-am pohtit la locale si parlamentare inca nu-i indestulatoare pentru niste suflete cu chemare atât de generoasa catre inalt. Si pentru ca, vorba poetului patriot, toate acestea trebuiau sa poarte un nume, un singur nume, li s-a spus simplu, duios si dragastos, ROMÂNIA, brand cu lacrima pe frunza, dar care este pe cale de-a deveni, pentru ostracizatii ei – câta (alta) frunza si iarba – RO-MÂNIA.