Citesc tot felul de critici la adresa faptului că românii sunt pasivi la toate tâmpeniile care le explodează în față, că nu se revoltă, că nu ies în stradă. Dar poate ca poporul ăsta e mai inteligent decât îl bănuim și s-a prins că, în acest punct de cotitură al istoriei, e nevoie de o altă abordare.
Unele popoare par să fie indiferente la toate schimbările și problemele din jurul lor, și, în același timp reușesc să se descurce bine și să își păstreze optimismul și încrederea în viitor. Aceste comunități par să fie puternice și unite, având o abilitate unică de a nu fi afectate de toate prostiile care li se servesc de către politicieni sau corporatiști ori filosofi cu jumătate de norma în structuri oculte.
Este important să învățăm din această atitudine și să înțelegem că trebuie să ne bucurăm de ceea ce avem în prezent. În loc să ne lasăm absorbiți de toate problemele din jurul nostru, putem învăța să fim mai selectivi, putem fi mai fericiți și mai optimiști în fața viitorului, chiar și în vremuri tulburi.
De-a lungul istoriei, multe popoare ne-au călcat pământul și au încercat să ne schimbe. Românii au fost capabili să-și protejeze cultura, deși au fost expuși la diferite tipuri de presiuni și amenințări din partea altor națiuni. Acest fapt este o dovadă a puterii și a rezistenței față de schimbare. Un exemplu simplu: aristocrația românească a fost nevoită să accepte domnitorii fanarioți și a acceptat introducerea unor „reforme” administrative de proveniență străină, dar a luptat cu putere când fanarioții au încercat să-și impună cultura grecească în Țările Române.
O mișcare de rezistență tradițională necesită adesea lideri puternici și o structură piramidală de conducere pentru a funcționa eficient. Această abordare are o slăbiciune majoră: odată ce liderii sunt anihilați, întreaga mișcare poate fi distrusă.
Pe de altă parte, o rezistență prin adaptare/nepăsare poate fi considerată o structură netcentrică, în care eliminarea unui nod al rețelei nu înseamnă nimic pentru restul acesteia. Fiecare individ are un rol egal în rezistență, iar lipsa unor lideri puternici împiedică orice încercare de a elimina întreaga mișcare prin anihilarea câtorva indivizi cheie. Desigur, o mișcare de rezistență tradițională poate fi mai organizată și mai eficientă, având o direcție clară și un obiectiv bine definit. Pe de altă parte, o mișcare prin ignorare și adaptare poate fi mai difuză și mai greu de controlat, ceea ce poate duce la dificultăți în planificarea acțiunilor și în mobilizarea resurselor.
În situația actuală incertă la nivel mondial, poate fi dificil să stabilești o direcție sau obiective clare pentru o mișcare de rezistență.
Într-o lume care pare să fie într-o continuă schimbare, este important să avem capacitatea de a ne adapta și de a acționa în mod adecvat la evenimentele din jurul nostru. În loc să ne împotrivim într-o mișcare care poate să nu fie eficientă sau care poate fi anihilată rapid, ar putea fi mai util să ne concentrăm pe conservarea resurselor și pe dezvoltarea abilităților și capacităților care ne vor permite să acționăm în mod adecvat. Am putea începe, de exemplu, construind legături cu comunitatea, cu menținerea unui nivel adecvat de educație și informare și cu dezvoltarea abilităților de auto-suficiență.
