În dimineața zilei de 15 noiembrie 1987, orașul Brașov, unul dintre centrele industriale importante ale României comuniste, a fost scena unui eveniment cu o încărcătură simbolică puternică: o revoltă muncitorească spontană care a scos la iveală nemulțumirile și suferințele acumulate în timpul regimului Ceaușescu. Această mișcare, pornită din uzinele „Steagul Roșu”, a fost una dintre cele mai curajoase acțiuni de protest împotriva regimului totalitar înainte de Revoluția din 1989.
Contextul istoric
Anii ’80 au fost marcați de o deteriorare semnificativă a nivelului de trai în România. După ce Nicolae Ceaușescu a decis să ramburseze integral datoria externă a țării, populația a fost supusă unor politici de austeritate draconice. Reducerile masive de alimente, energie electrică și alte bunuri de bază au generat o nemulțumire profundă. În acest context, muncitorii, mai ales cei din industriile grele, resimțeau cel mai acut efectele crizei economice, fiind obligați să muncească în condiții grele, pe salarii mizere, și să suporte umilințe constante.
Desfășurarea evenimentelor
Revolta a început în dimineața zilei de 15 noiembrie, imediat după ce muncitorii de la schimbul de noapte au constatat că salariile lor fuseseră reduse drastic. În mod spontan, aproximativ 300 de muncitori de la „Steagul Roșu” au refuzat să intre în tură și au pornit într-un marș de protest spre centrul orașului. Pe măsură ce marșul a avansat, li s-au alăturat și alți muncitori, elevi și locuitori ai orașului, formând o mulțime de câteva mii de oameni.
Protestatarii au scandat lozinci împotriva regimului comunist, precum „Jos Ceaușescu!”, „Jos comunismul!” și „Vrem pâine!”. Ajunși în fața Comitetului Județean al Partidului Comunist, manifestanții au dat foc unor simboluri ale regimului, inclusiv portrete ale lui Nicolae Ceaușescu. Acțiunea a fost o rară demonstrație de sfidare într-o perioadă în care represiunea politică era la apogeu.
Reacția regimului
Autoritățile au răspuns rapid și brutal. Forțele de ordine, sprijinite de Securitate și armată, au intervenit pentru a dispersa mulțimea. Mulți protestatari au fost arestați pe loc, iar alții au fost identificați ulterior. Cei reținuți au fost supuși interogatoriilor dure, unii dintre ei fiind deportați în alte orașe sau concediați din uzinele în care lucrau. Familiile acestora au fost supuse unei presiuni constante, iar evenimentul a fost cenzurat în totalitate de presa oficială.
Impactul și semnificația
Deși revolta din Brașov nu a dus la schimbări imediate, aceasta a avut un impact profund. A fost un semnal clar că regimul Ceaușescu nu era invincibil și că nemulțumirile populare erau pe punctul de a erupe. Revolta din 15 noiembrie 1987 a fost un precursor al Revoluției din decembrie 1989, demonstrând că muncitorii, cei considerați „clasa conducătoare” de către propaganda comunistă, se întorseseră împotriva regimului.
În anii care au urmat, acest episod a fost recunoscut ca un moment esențial în istoria luptei împotriva dictaturii comuniste din România. La Brașov, locul unde protestatarii s-au confruntat cu autoritățile este comemorat astăzi pentru curajul celor care și-au riscat libertatea și viața pentru a-și exprima nemulțumirea față de regim.
Revoltele din 15 noiembrie 1987 rămân un exemplu de rezistență colectivă și un simbol al curajului într-o epocă întunecată a istoriei României.
Descoperă mai multe la Deșteptarea.ro
Abonează-te ca să primești ultimele articole prin email.
