Se spune ca in dragoste si in razboi totul este permis, poti sa folosesti orice mijloace pentru a fi invingator. Si cum suntem in plina campanie, in batalie electorala, unii competitori confirma cu asupra de masura dictonul de mai sus. S-au lansat, asadar, intr-o lupta de vorbe tari, slobozind toate invectivele din bagajul lor lexical, intr-o furioasa deversare de dejectii. Nu am sa fac greseala de a reproduce ce a spus unul si altul, pentru ca as amplifica nedorit efectul negativ al acestor rabufniri impardonabile intr-un spatiu public, desi nu-mi ascund slabiciunea pentru expresivitatea stilistica a venerabilului profesor Neagu Djuvara care a raspuns (in cadrul unui savuros interviu televizat) atacurilor unui foarte mediatizat personaj pitoresc. Care a devenit liberal peste noapte, pozeaza in atoatestiutor, si da de pereti, ca un terminator, cu oricine indrazneste a nu fi de acord cu el. Din pacate, avem destui insi in functii inalte care au un limbaj inadmisibil, si nici premierul nu s-a abtinut de la naravul balacarelii cand a categorisit pe cativa invitati ai unui post de televiziune drept „jegosi”. Auzind atatea vorbe neaose in chiar ograda uniunii politice pe care-o pastoreste, Crin Antonescu a prins in varful buzelor un neologism subtire si a „dezavuat” verdea limbarita a demnitarilor cu pricina. Da’ biliari mai sunt domnii astia care se ocupa cu politica si se arata neobositi in a varsa fierea din ei, potopindu-si adversarii! Stai si te minunezi vazandu-i cat de verbali si activi sunt pe ecranele televizoarelor, acolo unde fac ei „marea politica”. Una care nu duce nicaieri. Ca, in afara de vociferari si insulte, de aruncat pisica in terenul adversarului, n-am auzit ceva ca lumea, legat de proiecte viable, planuri, programe de viitor, solutii de redresare economica, etc. Stam pe loc si baltim in ura, pentru ca la retorica invrajbirii se arata foarte priceputi politicienii nostri. Iar ura nu este altceva decat un simulacru impotent pentru gestul politic, pentru actiune. Instinctuala si reziduala, ura este contraproductiva, e o manifestare de neputinta. Ce sa faci altceva decat sa injuri, daca nu poti schimba realitatea? Avem un elan al demolarii, pe toate planurile, ceva de speriat! Si instincte nepotolite, emotii cu duimul, care hranesc agresivitatea, alimentand potentialul distructiv. Or fi facand mare audienta scandalurile din lumea politicii, dar ele nu duc decat la o stare bolnava, de paranoia. Avem nevoie de un tratament impotriva urii, de un vaccin care sa ne tina departe de ea, altfel nu ne vom insanatosi si nu vom gasi calea spre un trai demn, spre o viata mai buna.
