Responsabili pe cont propriu

In afara de faptul ca in jurul nostru au loc atentate sau ca soselele s-au inzapezit prea devreme, se petrec si lucruri bune. Si acestea nu vin din zona celor care ne conduc, care au fost propulsati in administratie, ci din zona societatii civile care, iata, a luat-o inaintea clasei politice si lucreaza pe cont propriu. Pe baza propriilor strategii si cu fonduri extrabugetare. Ma intreb cum ar arata România fara politicieni?

De fapt, la ce sunt buni politicienii? Ce se va intâmpla când cetatenii isi vor da seama ca nu au nevoie de partide ca sa traiasca astazi mai bine decât ieri? Vor deveni, asa cum e firesc, stapânii celor alesi, iar nu servii lor? Deocamdata, partidele isi fac planuri de succes care nu au legatura cu speranta de viata a românilor, cu puterea de cumparare sau calitatea locuirii. De asta se ocupa organizatiile nonprofit, ajutate de companiile care au proiecte sociale. Politicienii se gândesc cum sa-i convinga pe alegatori si sa câstige voturi, ce sa mai promita, cum sa contracareze atacurile si sa-si elimine rivalii.

Credeti ca se intreaba ce ar trebui sa faca pentru ca cetatenii sa fie mai putin flamânzi si mai putin nefericiti? Nu, nu mai credeti asta. Din cauza lor, românii stau blocati intr-un prezent inert, care pare multumitor doar in comparatie cu unul catastrofal. Se tem sa schimbe ceva, sa inceapa ceva, sa faca un credit, se tem ca s-ar putea imbolnavi, ca ar putea creste costul vietii, adica al hranei, al caldurii, al medicamentelor… Nu sunt precauti, ci de-a dreptul speriati. Clasa politica i-a adus in aceasta stare jalnica.

Din fericire, in timp ce politicienii, prin inconsecventa si demagogie, genereaza neincredere, ong-urile, sprijinite de firmele serioase, care au proiecte sociale, ne demonstreaza ca solidaritatea, responsabilitatea, actiunea sunt posibile si importante. Spre deosebire de partide, acestea nu desfasoara campanii in propriul folos. Ce ramâne in urma efortului fundatiilor? “Opt case in cinci zile”, “Casa lui Gheorghita”, “Casa lui Andrei”, familii care isi recapata demnitatea, servicii sociale in 45 de comunitati, burse si copii educati, care la maturitate nu vor trai din ajutoare sociale, cetateni constienti, interesati de ceea ce se decide in Consiliul Local. Ce ramâne in urma politicienilor? Legi fara norme de aplicare, ordonante care contrazic alte ordonante, hotarâri care stabilesc criterii indeplinite doar de rude si prieteni, discursuri si promisiuni abandonate…