Parcul ciorilor
Cand l-am vazut pe primar la o emisiune televizata cum ne explica despre cat de multe parcuri va face, m-a traznit o idee. Sa ma plimb prin Parcul Cancicov. Ieri, in jurul orei 13.00. Ideea nu a fost una prea inspirata. Ma veti intreba de ce. Ei bine, din motiv de ciori.
Am plecat avantat din redactie pe la douasprezece jumatate. Nu mai fusesem demult prin parc, iar curiozitatea nu-mi dadea pace. Plus ca ideea de a sta la o terasa in fata unei beri reci suna foarte tentant. Si fiindca noi romanii avem talentul sa imbinam utilul cu placutul, m-am gandit ca n-ar fi rau sa va povestesc plimbarea mea. Inca de la intrarea in parc, cea dispre General Proiect, am auzit croncanituri. Iar zgomotul produs de ciori a fost ca un lait-motiv al plimbarii mele. Chiar in momentul in care am intrat in parc, in jurul meu se auzeau zgomote ciudate. Cadeau foarte multe lucruri din copaci. Si nu este vorba de frunze sau petale de flori. Ciorile au prostul obicei sa se gainateze. Fiindca le lipseste educatia, la fel ca celui care a pictat bancile din parc cu inscrisuri doar de el stiute, zburatoarele fac peste tot. Pe sacourile trecatorilor, pe capetele lor, sau chiar in sticlele de bauturi ale celor care stau la terase.
Sa joc la loto?
O vorba din batrani spune ca daca ai calcat in ceva acoperit de hartie, atunci e musai sa joci la loto. Ei bine, mie mi s-a intamplat. Dar nu am calcat, ci m-am trezit cu o surpriza pe sacou din partea unei ciori. Dupa marime, parea o cioara in varsta. Stau acum si ma gandesc daca este indicat sa joc la loto. Poate ajung miliardar si mi se indeplineste visul de a ajunge mogul. Ca m-am saturat sa fiu tonomat, vorba prezidentului. Bun, si daca voi castiga, cui trebuie sa multumesc? Ciorii sau primariei? Ciorii nu am cum, din nefericire nu o mai recunosc. Sunt cateva sute in parc. Atunci voi multumi primariei pentru grija pe care mi-o poarta. Asta in caz ca voi castiga. Iar daca nu voi castiga, voi cere public primarului sa faca si dumnealui ceva in mandatul acesta care sa ma ajute. Un recensamant al ciorilor. Sunt foarte curios sa vad cate ciori locuiesc in parc. Am auzit ca zburatoarele astea traiesc si cateva sute de ani. Daca cioara care mi-a facut bucuria i-a facut acelasi lucru si lui Alexandru Ioan Cuza atunci cand se afla in vizita in oras? As intra in cartea de istorie alaturi de Andreea Esca.
Stiri printre croncanituri
Am ajuns la clubul Savoy, singurul care este deschis. Frumos la Savoy, pe cuvant. Am incercat sa ascult stirile Radio Alfa prezentate de colega mea Oana. Dorinta de a fi informat s-a dus insa naibii. Ciorile de la intrarea in parc comunicau cu cele din copacii din jurul clubului. Si comunicau atat de tare, incat le-au provocat si pe cele din curtea spitalului. Nervos, m-am ridicat de pe banca. Am tras trei injuraturi la adresa autoritatilor, ca nu sunt in stare sa ia vreo masura. Eu chiar doream sa ascult stirile Oanei. Poate in loc sa se cheltuiasca bani cu montarea de panouri cu promisiuni, mai bine angajau niste vanatori profesionisti sa mai starpeasca din croncanitoare. Am inteles ca la Cluj Napoca asa au facut. Si nu pentru mine ar trebui sa faca lucrul acesta, ci pentru bolnavii de la spital. Ca si ei poate voteaza.
Statui si manele
Dupa cum v-am precizat stirile nu le-am putut asculta, asa ca am plecat. Mi-am amintit de fantana cu cele trei doamne. Toata lumea se fotografiaza acolo. Nu am inteles niciodata de ce, dar m-am fotografiat si eu. Bineinteles ca apa nu mai exista in zona, astfel ca mi-a fost usor sa ma agat de bratul statuilor. Dupa aceasta isprava, am plecat usor spre redactie. Tot drumul a fost presarat de manelele de pe telefoanele mobile ale pustilor care chiuleau de la scoala. In dreptul bustului lui Mihail Kogalniceanu m-am oprit. Este un personaj istoric pe care il admir sincer. Am avut neplacuta surpriza sa constat ca este patat pe cap. Si prin dreptul sau trecusera ciorile. Dintr-o data, m-am simtit mandru. Eu si Kogalniceanu pe aceeasi treapta. Amandoi patati de ciori.
In loc de epilog
Domnule primar, stiu ca sunteti extrem de ocupat mai ales cu prezentele la posturile de televiziune. Si mai stiu ca aveti cu totul alte preocupari: promisiuni, gogosele electorale, discursuri asezonate cu proiecte fantasmagorice, dar va rog un lucru. In scris, ca am vrut sa ajung si la primarie dupa ce am plecat din parc sa-mi spun of-ul. Numai ca vinerea e program scurt, plus ca dumneavoastra cu audientele nu prea va impacati. Faceti un pustiu de bine si rezolvati problema ciorilor. Ca e pacat de doamna Marcu. A reusit femeia sa curete parcul, sa planteze lalele si sa taie iarba. Sa avem si noi o oaza de verdeata. Nu de alta, dar se vor muta ciorile in parcurile alea pe care le tot promiteti. Si unul dintre ele se va afla, din cate am inteles sub culoarul de zbor al avioanelor. Iar ciorile dauneaza grav nu doar sacoului meu sau pacientilor de la spital, dar si avioanelor.
ionut.avram@desteptarea.ro
Scris de Ionut Avram
Descoperă mai multe la Desteptarea.ro
Abonează-te ca să primești ultimele articole prin email.
