Pasiunea pentru masini a lui Marian Miclescu, un bacauan emigrat in Franta, a capatat-o inca din tinerete. Daca il intrebi despre alte alte lucruri dragi sufletului, vei primi acelasi raspuns: „Sunt bolnav dupa masini”. Binecunoscut iubitorilor din lumea sportiva, Marian Miclescu si-a capatat un renume si printre specialistii din domeniul auto.
Daca il trezesti la miezul noptii, iti raspunde cu aceeasi siguranta la orice l-ai intreba despre masini. Dintre toate marcile, doar uneia i-a ramas fidel: Renault. „E cel mai bun prieten al meu. Nu l-am tradat niciodata. Nici el pe mine. Nu m-au atras masinile germane, de exemplu, despre care toata lumea vorbeste ca ar fi mai cu mot, si nici o alta marca, produsa oriunde in lume, oricât de scumpe ar fi.
Dintre toate marcile care imi trec prin mâini, le urmaresc cu prioritate pe cele produse de Renault si, dupa aceea, Peugeot 205 care a fost triplu campion mondial de raliuri”, marturiseste Miclescu.
Povesti cu demostranti si masini incendiate
Marian Miclescu a avut sansa de a emigra in Vest, inca dinainte de 1989, când a ajuns in Franta. Acum, locuieste in Altforville, o comuna din imediata apropiere a Parisului. Este seful centrului tehnic „Autosur” A.C.R. din Nisy Le sec. I-au trecut prin mâini peste 100.000 de masini, din toate categoriile si de toate marcile, de la cele de epoca, pâna la cele din clasa de lux.
Prima masina pe care a detinut-o a fost un Renault 16, despre care vorbeste ladoar la superlativ, subliniind ca „a fost regina asfaltului din acea perioada”. Se intâmpla prin ’73, pe când avea doar 19 ani. De atunci, a mai avut in proprietate alte sase autovehicule, toate din gama Renault si Peugeot, care au functionat la perfectie, gratie si priceperii sale in acest domeniu. Cu unele dintre ele a avut si câteva patanii.
„Am avut un Peugeot 205 AX, cu doua locuri, care a fost incendiat de niste manifestanti ce demonstrau odata impotriva Guvernului Francez. Cu o alta, tot Peugeot 205, insa cu patru locuri, am avut un accident cu un autobuz care m-a acrosat.”
„Bijuteria” de 36 de ani
Dintre toate, insa, parca cel mai frumos imi vorbeste despre o masina Renaul 12, fabricata in 1977, o „bijuterie de 36 de ani”, având piesele originale, inclusiv vopseaua. Când o privesti, ai putea sa juri ca ai in fata o Dacia 1.300 de pe vremea bunicilor.
Reactie absolut firesasca, intrucât, se stie ca francezii au vândut patentul românilor pe la sfârsitul anilor ’70. Cu o asa vechime, a fost incadrata in categoria masinilor de epoca. A cumparat-o de la un batrân portughez de 86 de ani caruia i-a platit 3.200 de euro.
In 2011, a fost expertizata de specialistii francezi care i-au spus ca pretul de atunci era de 11.960 de euro. Cel mai probabil, intre timp, valoare acesteia a crescut cu alte câteva mii de euro. A adus-o in România si o tine in garaj, iesind cu ea ori de câte ori are nevoie sa se deplaseze undeva, in tara. Cum era de asteptat, de fiecare data intoarce privirile admirative ale trecatorilor.
„De la Adjud pâna in Bacau, am facut 25 de minute. Le-am dat cu flit multora care conduceau masini mult mai noi si mai dotate. Cineva din Bacau, mi-a propus, când am venit prima data, sa i-o dau lui, in schimbul unui Duster. Se vedea ca era un tip extrem de serios. Evident ca l-am refuzat. Chiar si acum, când ne-am intâlnit accidental a doua oara”.
