Reinvierea sperantei

In Saptamâna Mare, Luminata, sufletele si inimile noastre sunt inundate de Speranta si Iubire, ne pregatim de Marea Minune a lumii: Invierea Domnului. Asa se intâmpla in fiecare an, asa se intâmpla de mii de ani. Si continuam sa ne bucuram impreuna cu cei dragi, cu cei apropiati, iar in noaptea magica o facem cu totii, cunoscuti si necunoscuti, luam Lumina, o protejam intre palme si ne aprindem cu ea candela sperantei din casele noastre: sa fie pace!

Cu doar câteva zile in urma, un prieten, de altfel un optimist moderat, dar optimist, imi spunea ca, uneori are sentimentul ca Speranta i-a fost furata, a fost linsata si rastignita, pentru el fiind cea mai oribila crima. Stii, sunt la capatul drumului si nu mai vad lumina. Tot aud in jurul meu ca speranta moare ultima. De ce si ea trebuie sa moara, unde mai gasesc puterea de a merge inainte? Am trait cu speranta ca va fi mai bine, casa mea era oaza de frumos, de adevar, de incredere, mi-am crescut copiii cu dragoste, cu munca, astfel ca ei sa nu vada fata urâta a lumii, asa cum am invatat de la parintii mei, insa viata nu este doar o poveste, a venit vremea sa deschid ochii mari si am vazut zidul, zidul rautatii, al indiferentei, minciunii, necredintei, tradarii.

Crunta spovedanie. L-am imbratisat si ne-am despartit. A fost singurul gest de care am fost capabil.
As fi vrut sa-i spun ca fiinta umana are dezlegare la Adevar, dar are si drumul deschis la iubire, credinta si frumos, mai puteam sa-i spun ca Speranta are puterea de a invia si reinvia in fiecare zi, izvorul ei fiind in sufletul nostru, iar sufletul este nemuritor. Dar speranta traieste si dincolo de noi, este preluata si purtata de copiii nostri, carora nu le-o putem darui linsata, ucisa. N-ar avea niciun sens existenta noastra pe pamânt. Rastignirea sperantei poate fi capatul Golgotei noastre, urmata, fericit, de renasterea ei, de reinviere, trebuie doar sa ridicam capul. Este in puterea noastra sa credem, sa speram la fericire, adevar si iubire. Nimic nu este mai vie si mai frumoasa ca Speranta, ea ne inalta si ne defineste ca fiinta umana.