În absența unei abordări realiste și adaptate specificului fiecărei țări, există un risc major ca prezentul regulament privind emisiile de metan să devină o povară suplimentară și inutilă, afectând în cele din urmă de o manieră negativă consumatorii finali prin creșeterile de preț pe care le aduce.
România are o situație unică în Europa prin faptul ca a început activitatea de exploatare petrolului în anul 1857 și a început în anul 1909 exploatarea gazelor naturale în Transilvania. De menționat că în Europa de Vest aceste activități încep după anii 60. Mai mult de a lungul timpului au existat numeroase modificări organizatorice, modificări tehnologice, lipsa unor monitorizări a acestor sonde și faptul că aceste terenuri aparțineau diverșilor proprietari care au dezvoltat activități agricole sau de construcții care au făcut să disparară propriu-zis urmele unor activități petroliere/gazeifere acolo. În aceste condiții Regulamentul UE privind emisiile de metan trebuie să țină seama de realitățile românești, care nu au fost luate în considerare la primele 5 revizii din ultimii 2 ani.
România are cea mai veche industrie a petrolului din lume demarată în urmă cu 166 de ani și cea mai veche industrie a gazelor naturale din UE, demarată în urmă cu 114 ani pe teritoriul acttual al României. În tot acest timp în România s-au forat în zona oil&gas peste 70.000 de sonde. În momentul de față în operare mai sunt cca. 12.000 de sonde, celelalte fiind abandonate. Această situație este unică în UE, neregăsindu-se nici sub aspectul numericului și nici sub aspectul vechimii zonei de up-stream oil&gas. Timpul, natura și activitățile antropice (agticultură, construcțiicivile sau industriale etc.) au șters definitiv multe din zonele în care odinioara, au existat sonde de gaze. În acest context, unicat la nivelul UE, abordarea în legislația europeană a detectării continue a emisiilor de metan, în mod similar și la nivelul țărilor care au forat în toată istoria lor 100 sau 1.000 de sonde (și aceste sonde sunt realizate în ultimii ani) și la nivelul celor care au forat 70.000 de sonde (unele forate în urmă cu 167 de ani) este incorectă. În fapt este o inițiativă de a determina reducerea activității de creștere a producției interne de gaze și mutarea activității operaționale și financiare în activități de tip fantomă în a monitoriza zeci de mii de foste sonde, unele dintre aceste nu doar că nu mai există, dar se găsesc sub unele construcții.
In acest context Asociația Energia Inteligentă a lansat campania ” Reducerea Emisiilor de Metan în mod responsabil” cu scopul de a trage un semnal de alarmă opiniei publice, autorităților, europarlamentarilor etc. asupra problemei grave cu care ne vom confrunta în viitor. Scopul campaniei este să abordăm o constrcuție corectă a legislației care să permită realizarea activităților fără a afecta nici o țară, mai ales dacă vorbim că această lege determină creșterea insecurității energetice și creșterea preturilor la consumatorul final. Toate aceste într-un moment în care UE încearcă să rezolve problema prețurilor mari din energiei și a securității aprovizionării cu gaze.
Prevenirea unei astfel de situații impune rediscutarea cel puțin a următoarelor 4 subiecte tratate de Regulamentul Emisiilor de Metan:
- Scoaterea sondelor abandonate din aria de aplicare a prevederilor Regulament.
- Creșterea limitelor de detectare impuse pentru detectarea scurgerilor de metan și pentru efectuarea reparațiilor, acestea fiind extrem de mici incompatibile cu echipamentele care se comercializeaza pe scară largă, precum regândirea termenelor dintre două controale privind emisiile, care nu pot să fie realizate din considerente practice în România ținând seama de numărul mare de sonde existente (cel mai important argument este că nu există suficiente zile într-un an cu condiții climatice corespunzătoare pentru detectarea pierderilor așa cum o cer condițiile de funcționare a echipamentelor de detectare a metanului)
In acelasi timp pragurile pentru emisiile de metan sunt prea ridicate, optim din punct de vedere al proprietăților aparatelor și șinând cont de condițiile cliamtice din Romania, dar și de numărul mae de sonde din România, ar trebui să fie luate în considerare următoarele praguri în Regulamentul aflat în discuție:
- Obligația de ”remote survey” – aceleași praguri de detecție și de reparare ca în EPA – 10k ppm, frecvență 1/an – considerat un sondaj intermediar.
- Obligația de ”Contact source survey” – cu o frecvență de 1/an
- Obligația de ”Remote survey” – 10 000 ppm limită de detecție și reparații,frecvență anuală,intermediară
- Obligația de ”Contact source level survey” – limită de detecție la 500 ppm,limită de reparații aceeași ca pentru „la distanță …” și anume 10 000 ppm,frecvență anuală.
- Extinderea termenelor impuse pentru măsuratori și verificări pentru a da posibilitatea unei țări cu zeci de mii de sonde să aibă capabilitatea fizică să fie și realizate aceste activități. Concret propunem extinderea termenelor de la 18 la 24 de luni pentru Report quantification for all sources, de la 24 la 36 de luni pentru Report quantification for operated assets
- Limitările pentru operațiunile de ventilare și aerisiere ar trebui să țină cont de caracteristicile tehnice ale instalațiilor, unele dintre ele proiectate cu decenii bune în urmă, și nu de contextul arbitrar si nepractic, descris de actualul Regulament, ce face referire la parametri unor instalații de ultimă generație.
Dumitru Chisalita
Presedinte
Asociatia Energia Inteligenta
