Nu exista an in care, in România, sa nu se produca un dezastru natural, cel mai des fiind cele incadrate in categoria inundatiilor si alunecarilor de teren. De ani si ani, autoritatile locale si centrale, societatile de asigurari ii bat la cap pe români sa-si puna la adapost bunurile, transferând riscurile in sarcina asiguratorului, contra unei prime. Exista de foarte multi ani instrumentul asigurarilor facultative, insa putini cetateni aplica acest gen de asigurare, de fiecare data cei in cauza apeleaza la ajutorul statului pentru a-si recupera pagubele. De câtiva ani, Parlamentul a aprobat o lege (260/2008, modificata si ras-modificata) privind asigurarea obligatorie a locuintelor impotriva unor dezastre naturale. Prin dezastru natural, legiuitorul a stabilit, la art. 2, pct. b, ca fiind cutremure de pamânt, alunecari de teren sau inundatii. S-a facut publicitate, s-au amânat termenele de aplicare, insa românii nu s-au inghesuit, ba chiar continua sa dea cu tifla, sa ignore prevederile acestei legi, continuând apelul la pomana, fie ea oficiala sau privata. Zilele acestea, in judet, ca urmare a ploilor abundente, mai multe localitati si locuinte au fost afectate. Nimic nu s-a schimbat in mentalitate, nimic nu i-a impresionat pe proprietari, procentul locuintelor asigurate fiind nesemnificativ. Suntem tentati sa gasim vinovatul numai in curtea gospodarului, insa obligatii in aplicarea acestei legi o au primariile, societatile de asigurare, legea precizând si sanctiuni. Degeaba. Vinovati sunt si autoritatile judetene, centrale care, pentru a-si mentine sfera de influenta, bazinul posibililor votantiprima reactie este: sa-i ajutam pe inistrati, sa le dam materiale de constructii, sa le dam bani pentru reconstruirea caselor, in loc sa aplice legea care spune clar ca proprietarii care nu au asigurare obligstorie nu beneficiaza de ajutor in caz de dezastre. Un argument al utilitatii asigurarilor este oferit de prezenta acestora la o scara foarte mare in Occident, unde exista o adevarata cultura in domeniu. Marea majoritate a oamenilor au, in tarile vestice, tot felul de asigurari, nu doar cea de raspundere civila auto, ci si de viata, de sanatate, de protejare a bunurilor si locuintelor. De ce se intâmpla acest lucru? Pentru ca in Occident simtul proprietatii este foarte dezvoltat, dar si pentru ca occidentalii sunt foarte interesati de viitorul lor si al celor din jurul lor. De aceea asigurarile sunt un instrument foarte bun pentru crearea unui viitor lipsit de griji si sigur. La noi, majoritatea proprietarilor de locuinte, mai ales din mediul rural, aduc in discutie costul primei de asigurare. Este un subiect fals, deoarece ea se ridica la 20 de euro pentru locuinte catg. si 10 euro pentru cele din catg. B. Pe româneste, in bani noi, suma este de 90 de lei pe an, la o valoare asigurata de 20.000 de euro. Merita?