Îndrăznesc să cred că televiziunea lui Ceaușescu era mult mai sinceră decât televiziunile pe care le avem astăzi și care ne spun de toate, numai adevărul, nu. De fapt, cine se mai informează de la televiziunile de știri românești, merită tot ceea ce i se întâmplă. Scriam, acum câteva luni, că situația e similară cumva cu cea de pe vremea fostului regim, când între realitatea trăită de majoritatea populației și cea a establishmentului se căsca o imensă prăpastie. Și nu numai atât, dar discursul oficial era atât de rupt de realitatea majorității oamenilor încât aproape nimeni nu mai credea ceea ce se spunea la televizor.
În mod surprinzător, am reușit să evoluăm în buclă. Doar că acum este mult mai grav. Informația oficială este atât de desprinsă de realitate încât te întrebi cum de cei care încă o mai mestecă nu mor intoxicați. Și, totuși, nu se întâmplă, și, totuși, foarte multă lume înghite rahatul livrat din surse oficiale. De ce se întâmplă asta, știm: din cauza crizei în care se află educația.
În același timp, în jurul nostru se întâmplă lucruri, se schimbă aliați, se închid oportunități, se schimbă paradigmă iar sursele noastre „oficiale” nu ne spun nimic din afara punctajului trimis de agențiile specializate. La primăvară este foarte posibil să asistăm la schimbări spectaculoase în economia și societatea europeană. S-ar putea ca sferele de influență geopolitică să-și modifice granițele și noi să ne aflăm sub oblăduirea altor hegemoni. Tot ceea ce se construiește, azi, politic, s-ar putea să nu mai valoreze nimic peste câteva luni. Dar „sursele oficiale” o țîn în continuare cu propaganda actualului hegemon.
Mai rău este că unii au ajuns să creadă în propria propagandă…
