Îmi păstrez ideea că, dacă Occidentul accepta condițiile Rusiei din aprilie trecut, punea Moscova în fața unei înfrângeri majore, deși părea că ar fi câștigat runda. Chiar și mai târziu, până prin toamnă, dacă Occidentul lăsa Ucraina să accepte condițiile rusești, Moscova ar fi pierdut pe termen mediu și lung, deoarece nu ar fi obținut decât un nou status-quo, fără nicio garanție că, pe viitor, Ucraina nu va coopera cu NATO sau măcar cu SUA.
Să ne explicăm. Anul trecut, societatea rusă nu avea nicio treabă cu războiul. Foarte puțini înțelegeau care sunt problemele, de ce înarmarea Ucrainei și eventuala amplasare de baze NATO în țară erau probleme majore pentru Rusia. Societatea și economia din Rusia erau majoritar pro-occidentale; firmele vestice făceau bani frumoși aici, rușii cochetau cu Occidentul, cu cultura occidentală și așa mai departe. Nu aveau chef de război. Evident, ca și în România sau alte state, ONG-urile finanțate din vest își făceau treaba lor de coloană a cincea, iar coloana a șasea – cum au numit rușii conaționalii care se arătau a avea opinii pro-occidentale sincere – își expunea ideile pe Internet, la TV, radio sau în presa scrisă.
Practic, nu exista nicio posibilitate pentru o transformare socială și economică. Rusia urma să rămână dependentă de exporturile de resurse primare, să importe mărfuri pe care le-ar fi putut produce local, să-și occidentalizeze societatea.
În loc de toate acestea, Occidentul, crezând că va supune Rusia, a pus presiuni pe Ucraina să refuze negocierile și a alimentat țara cu arme și muniții și a pus valuri de sancțiuni împotriva Rusiei, ba a mai și distrus celebrele conducte Nord Stream. În fața unei asemenea atitudini, la care s-au adăugat și atacurile la adresa culturii rusești, tentativele de „anulare” a artiștilor și sportivilor ruși, practicarea la scară largă a rusofobiei, precum și propaganda făcută „victoriilor” Ucrainei și „înfrângerilor” militare ale Rusiei, au creat o modificare profundă a societății și, ulterior, a economiei în Rusia. Societatea a început, încet, să se ralieze discursului oficial, într-o mișcare care se numește în științele politice „Rally around the flag” – „strânși în jurul steagului”. Economia a început să fie pusă pe picior de război, concomitent cu căutarea unor soluții și acordarea de finanțări pentru înlocuirea importurilor. Mai târziu, China, care la Congresul Partidului Comunist, a eliminat grupările politice pro-occidentale, a căutat să se apropie de Rusia, conștientă de faptul că urmează să i se aplice același tratament.
Împreună, cele două țări au început mișcarea de dedolarizare a economiei mondiale, prin eliminarea dolarului SUA din tranzacții, negocieri de pace între foștii dușmani (Siria și Arabia Saudită, Iran și Arabia Saudită, Arabia Saudită și Yemen), dar și tratative diplomatice cu alte țări interesate de trecerea la o lume multipolară.
Recentele scurgeri de informații din SUA au căzut ca un duș rece asupra multor persoane care se hrăneau cu propaganda livrată de media occidentală cu privire la Ucraina. În ciuda aprovizionării cu arme, muniții, informații, a pregătirii personalului și ajutoarelor de tot felul, Ucraina dă semne tot mai vizibile că pierde confruntarea și, odată cu Ucraina, și SUA se simt trase în această gaură neagră. Și odată cu SUA și țările care au sprijinit pe față sau pe ascuns regimul de la Kiev.
