Astazi, când societatea, comunitatile locale sunt ravasite de probleme sociale, economice si, de ce nu, politice, ce par fara rezolvare si sfârsit, a vorbi despre istorie, mostenire culturala, pastrarea, intretinerea si valorificarea monumentelor istorice poate fi interpretat ca o intreprindere desueta, un lux pe care nu ni-l mai permitem.
Oricât am fi de grabiti, nu putem sa trecem indiferenti pe lânga ceea ce ne-a mai ramas din putina zestre arhitecturala a orasului, fie ele imobile construite in perioada interbelica, unde au functionat sau mai functioneaza institutii publice, dar si case ce au apartinut unor personalitati care au marcat istoria acestui oras, declarate monumente istorice.
Din pacate, de ani buni, multe dintre aceste bijuterii au fost lasate de izbeliste, prada vremii nemiloase, altele au fost retrocedate, iar proprietarii (persoane fizice sau juridice), in dispretul legii care le protejeaza, mânati doar de interese meschine, le-au condamnat la disparitie. Ne tot intrebam cine este vinovat.
Nu mai putem ocoli adevarul, raspunzatoare de patrimoniul cultural si istoric sunt autoritatile locale si judetene, dupa caz, institutiile statului stabilite prin lege, primariile, primarii, proprietarii, indiferent de natura lor. „Bun cu adevarat e numai acela care nu lasa a se savârsi raul în împrejurul lui”, ne-a lasat scris marele istoric Nicolae Iorga. Edilii orasului uita prea repede ca oamenii le-au dat votul nu numai pentru a le asigura apa, asfalt si ajutor social, ci, in egala masura, si pentru hrana spirituala, pentru protejarea a ceea ce ne-au lasat inaintasii.
Ce inseamna monument istoric?, m-a intrebat o doamna de pe Cuza Voda. In redactie am deschis DEX-ul si am citit: “Monument istoric: constructie veche care, pentru valoarea ei artistica si istorica, este luata sub ocrotirea statului.”
Descoperă mai multe la Desteptarea.ro
Abonează-te ca să primești ultimele articole prin email.
