Exista oameni care, oricât s-ar stradui, nu se pot face placuti de cei din jur. Si nu pentru ca ar fi neaparat „inestetici” (ca sa ma exprim elegant), pe principiul ca nu toata lumea e frumoasa si desteapta.
Nu, ci pur si simplu pentru ca, efectiv, unii nu pot empatiza oricum, in orice conditii, cu atât mai putin atunci când incerci sa le schimbi obiceiurile, asa bune sau mai putin bune cum sunt. Si nici nu pot pretinde sa fie iubiti de toata lumea. Ar fi absurd.
Cred insa ca, pentru a elimina sau macar a reduce tensiunea, orice intelept ar adopta o atitudine pacifista, neutra, care, insa, nu garanteaza neaparat bunul mers al lucrurilor. In fine, un asemenea episod, murdar de la un capat la altul (soldat cu reclamatii la fel de urâte facute „mai sus” de catre o parte a beligerantilor), ei bine!, un astfel de scandal s-a petrecut la una dintre institutiile din judet.
Nu am sa insist deloc pe latura accentuat politica prin care cineva ajunge sa conduca o institutie de stat, stiut fiind faptul ca, dintotdeauna, nimeni, dar nimeni nu a apucat sa ajunga intr-un astfel de fotoliu exclusiv pe forte proprii.
Cu totii au fost, sa zicem, „ajutati” mai mult sau mai putin de partidul aflat pe cai mari la un moment dat. Si, când un astfel de sef este impus de la Centru (chiar daca impunerea s-a facut intr-o maniera aparent legala, a concursului, evident), nu e primit in niciun caz cu bratele deschise de unii subalterni.
Mai ales daca noul sef vine cu un stil de lucru diferit decât al precedentului, aplicând o amprenta, sa zicem, personala relatiilor sef-subordonat, atitudine care, insa, in mod evident va agasa persoanele obisnuite sa stea nederanjate in scaunele lor de functionari.
Si nu e decât un pas de aici pâna la un adevarat razboi (al orgoliilor, mai mult), presarat pe alocuri cu „mizerii” pe care nimeni, nicio comisie, de oriunde va veni ea, nu va putea sa le admita, sa le dovedeasca, in totalitate, veridicitatea. Pentru ca oamenii mai sunt si rai, razbunatori, iar ura a scos mereu la iveala exact partea cea mai intunecata a persoanei.
Sigur, nu bag mâna in foc nici pentru directorasul acuzat de angajati, caci, deh, e bine sa fii prudent si, ca atare, nici nu am cum sa-i dovedesc eu nevinovatia. Nici nu as vrea sa fac asta. Pentru ca adevarul este, pâna la urma, undeva pe la mijloc. Din pacate, din astfel de razboaie, cineva va iesi totdeauna sifonat. Partea proasta este ca sunt prinse la mijloc si persoane care nu au nicio legatura cu partile conflictuale. Este, pâna la urma, un razboi totdeauna murdar al caracterelor.
Descoperă mai multe la Desteptarea.ro
Abonează-te ca să primești ultimele articole prin email.
