Într-un peisaj economic tot mai tensionat, marcat de protecționism agresiv și rivalități geopolitice, exportatorii români se confruntă cu provocări majore. În ultimii ani, marile economii au impus restricții comerciale, afectând fluxurile internaționale de mărfuri și investiții. Războiul comercial dintre SUA și China din 2019 a fost un exemplu clar al acestui fenomen, ducând la impunerea de tarife reciproce și la perturbări semnificative în lanțurile de aprovizionare.
Această tendință a continuat, iar astăzi ne aflăm într-o nouă etapă a protecționismului, în care relocarea producției, restricțiile economice și reglementările privind produsele cu potențial militar complică și mai mult situația. România, fiind o economie integrată în lanțurile europene de producție, resimte din plin aceste schimbări.
Conf. univ. dr. Costin Lianu, președintele Asociației Centrelor de Afaceri pentru Export (ACEX), atrage atenția asupra riscurilor majore cu care se confruntă exportatorii români:
„Fără o Strategie Națională de Export și un program solid de sprijin și promovare a exportatorilor români, efectele negative vor fi resimțite mult mai puternic în România decât în alte țări membre ale Uniunii Europene. Inovatorii de succes, câți vor fi ei, vor fi tentați să-și dezvolte afacerile pe alte meleaguri, reducând șansele economiei românești de a deveni un jucător competitiv pe piața globală.”
Industria românească, prinsă între tarife și sancțiuni
Politicile protecționiste, care inițial au fost justificate prin necesitatea protejării industriilor naționale, generează costuri ridicate pentru consumatori și creează dificultăți majore pentru exportatori. În cazul României, efectele negative se vor resimți în mai multe sectoare esențiale:
- Industria alimentară – producătorii de materii prime și produse procesate vor avea acces limitat pe piețele internaționale, ceea ce va duce la scumpiri și pierderi financiare.
- Industria auto și echipamentele industriale – dependența de componente importate face ca firmele românești să fie vulnerabile la instabilitatea lanțurilor de aprovizionare.
- Industria mobilei, textilelor și construcțiilor – creșterea tarifelor la materiile prime afectează direct costurile de producție și competitivitatea pe piețele externe.
În aceste condiții, companiile românești trebuie să își regândească strategiile, investind în tehnologie, inovare și diversificarea piețelor externe. Totuși, așa cum subliniază conf. univ. dr. Costin Lianu, adaptarea la acest nou context economic este extrem de dificilă pe termen scurt.
„Economia românească este puternic ancorată în lanțurile europene de producție, având preponderent rolul de subcontractor cu valoare adăugată redusă. Inserția în segmente de lanț cu valoare ridicată a fost dificilă până acum și va deveni și mai complicată în actualul context geopolitic și economic.”
Uniunea Europeană: de la „Europa globală” la „Fortăreața europeană”
Dacă în trecut Uniunea Europeană a promovat liberul schimb și integrarea economică globală, astăzi se conturează o nouă direcție: limitarea dependenței de piețele externe și dezvoltarea unor lanțuri de aprovizionare mai scurte, bazate pe spațiul comunitar.
Acest proces, denumit de specialiști „Fortăreața europeană”, pune accent pe consolidarea industriei interne și pe reducerea influenței economiilor rivale. Însă, această schimbare ridică și probleme majore, mai ales în contextul raportului Draghi, care evidențiază imperfecțiunile pieței unice europene. Barierele economice naționale și tendințele de protecționism intern au frânat de-a lungul timpului dezvoltarea unui spațiu economic european unitar.
În acest nou peisaj, marile economii mondiale, precum SUA și China, au avantajul scalării rapide a afacerilor și a infrastructurii comerciale, ceea ce le permite să atenueze efectele protecționismului. În schimb, Uniunea Europeană riscă să devină veriga slabă a acestui triunghi economic global.
Soluțiile pentru România: cum putem salva exporturile?
În fața acestor provocări, România trebuie să adopte o strategie proactivă pentru a-și proteja și dezvolta exporturile. Printre măsurile esențiale care ar putea sprijini exportatorii români se numără:
- Implementarea unei Strategii Naționale de Export, care să includă politici clare de sprijin și promovare a companiilor românești pe piețele internaționale.
- Acces la finanțare și sprijin pentru inovare, pentru ca IMM-urile să poată investi în tehnologie și să devină mai competitive.
- Diversificarea piețelor externe, prin identificarea de noi oportunități comerciale dincolo de spațiul european.
- Parteneriate strategice și alianțe economice, care să asigure stabilitate și acces pe piețele internaționale.
Dacă astfel de măsuri nu vor fi adoptate rapid, România riscă să piardă teren în competiția globală, iar companiile inovatoare ar putea fi tentate să își mute operațiunile în țări care oferă un climat economic mai favorabil.
„Viitorul exporturilor românești depinde de deciziile luate acum. Dacă România nu va acționa pentru a-și susține exportatorii, va rămâne vulnerabilă într-un sistem economic dominat de protecționism și rivalități comerciale.” – Conf. univ. dr. Costin Lianu, președinte ACEX
