Am urmarit ultima dezbatere in care au fost angajati Barack Obama si Mitt Romney. Un adevarat spectacol al ideilor, argumentelor si contraargumentelor civilizate… In finalul dezbaterii, cei doi si-au strâns mâinile zâmbind sincer, deschis. Desi in joc este fotoliul pentru cel mai puternic/influent om al lumii, acesti oameni au mereu resurse pentru zamislirea unui zâmbet; un zâmbet-armistitiu, chiar daca el este trecator. „In România, fiecare zi trece ca un razboi”, zice minunat regizorul Cristian Mungiu. In România, as zice eu, pastisând, fiecare zi, fiecare noapte trec aidoma unor razboaie; niste razboaie fara armistitiu. Niste razboiae mereu cu victime, niciodata cu invingatori. Impuscam de Craciun, arestam de Paste, anchetam in crucea noptii de Anul Nou, eliberam, arestam iar; si tot asa, fara de odihna. In managementul politic mintim si esuam fara odihna. Cei de la New York Times au gasit o explicatie pentru acest front aiurit: totul este provocat, aproape in egala masura, de coruptia endemica si de eforturile uneori stângace de a o combate, in contextul rivalitatilor politice amare. Daca am putea calcula cantitatea de ura pe cap de locuitor, probabil ca am fi fruntasii mapamondului la acest capitol.
Ceea ce se petrece in aceste zile in culise, stabilirea candidatilor pentru alegerile parlamentare, este simptomatic pentru jenanta noastra fiintare politica. Disputele crâncene pentru un fotoliu de parlamentar nu urmaresc binele public, asa cum ar crede naivii de serviciu ai urnelor electorale, ci mentinerea autoritatii asupra pârghiilor coruptiei sau cucerirea altor instrumente de jaf public. Un potential candidat din spatiul bacauan, care chiar investeste in virtutile democratiei politice, mi-a spus, atunci când l-am felicitat pentru cadidatura: „Nu mai candidez. Mi-au pus niste conditii inacceptabile”. Când le-am aflat, m-am crucit. Episodul acesta nu mai era doar un crâmpei dintr-un razboi fara tratate de pace, ci un masacru in toata regula a frumosului vis pe care-l numim democratie. Niciodata, zice George Clemenceau, nu se minte atât de mult ca inaintea unor alegeri, in timpul unui razboi sau la vânatoare. Noi avem, simultan, ALEGERI, RAZBOI si VÂNATOARE. In aceste zile, Minciuna-si aplauda momentele sale de glorie fara egal.
Razboaie fara tratate de pace
