V-ați întrebat, vreodată, de ce copiii de la școala primară nu mai primesc note, ci numai calificative? De ce nu mai primesc premii 1, 2 și 3 și de ce se dau diplome pentru toți din clasă? V-ați mulțumit cu răspunsul că asta se face ca să nu se simtă micuții discriminați?
De ce, în locul concurenței individuale, au fost impuse „proiectele de grup”? De ce examenele la facultate au fost înlocuite cu un penibil concurs de dosare, de ce cursurile au fost reduse de la patru la trei ani și de ce au fost descurajate specializările care cer capacități intelectuale, cum ar fi ingineria? De ce materia a fost diluată la matematică, fizică, chimie, iar istoria a fost pur și simplu transformată în desene animate?
De ce, de ani de zile, nu mai avem lideri politici, ci caricaturi, peste tot, în America și Europa? Cum se face că jumătate din liderii europeni și americani mint cu seninătate în chestiuni esențiale, iar cealaltă jumătate spune prostii kilometrice, în vreme ce staff-urile lor și media se chinuie să le susțină imbecilitățile?
Astfel de lucruri se văd cu ochiul liber în toată „Lumea liberă”, în care devine tot mai vizibilă epurarea celor competenți. Elevii talentați nu mai sunt încurajați, ba chiar sunt descurajați prin descurajarea concurenței, premierea tuturor, indiferent de rezultate. Așa-zisul „sistem Bologna” a distrus educația, scoțând pe bandă rulantă nu absolvenți cu competențe, ci absolvenți certificați, care au o diplomă, dar nu știu să calculeze o integrală.
De inginerie, medicină, programare se ocupă imigranții din Asia, pentru că americanii și europenii nu mai sunt încurajați să învețe lucruri care ar putea să le deschidă mintea și să-și pună întrebări. De aceea și istoria a fost pusă la zid; cetățeanul nu trebuie să unească punctele, să facă conexiuni, să descopere adevăruri deranjante.
De-a lungul timpului, tradiția consacrată a fost că elitele conducătoare trebuie să fie de o inteligență peste medie, pentru a face față provocărilor; în ziua de astăzi observăm că, dimpotrivă, elitele conducătoare pare că sunt alese din cele mai șterse și mai puțin capabile persoane. Și nu am spus încă nimic despre ideologia impusă societății. Pentru că, fără ideologie, toate problemele enumerate s-ar fi corectat în timp; doar că, ghinion!, mecanismele de autocontrol au fost blocate pe considerente ideologice.
Pentru că, ce să vezi?! Funcțiile politice, apoi cele administrative și, la final, cele de conducere în companii sau servicii publice au fost împărțite pe principii de ideologie către cetățenii care nu pun întrebări deranjante, deci nu pun în pericol echilibrul social susținut de elitele politice.
Pare ok în teorie. Clasa politică își apără privilegiile eliminând persoanele prea inteligente, care ar putea provoca neplăceri și înconjurându-se cu „yes-meni” inepti.
Doar că istoria are prostul obicei să se răzbune.
Razboiul din Ucraina a pus Occidentul în fața unei situații critice căruia au trebuit să-i răspunda actualele elitele politice. Răspunsul, însă, generat de o clasă politică nu doar incompetentă ci și ineptă, a semnat condamnarea Occidentului.
O societate condusă de idioți nu poate rezista; va fi, în cele din urmă, ori distrusă din interior ori cucerită.
