Radiografie academică

Academia Română, prin Institutul de Cercetare a Calității Vieții, a publicat Raportul 2017, ,,Starea socială a României. Calitatea vieții: situația actuală și perspective pentru 2038”. Nu sunt un fan al Academiei. Are mulți intruși și voci politice care dezamăgesc, dar acest Raport este unul de referință pentru noi. Poposesc mai ales asupra unei ținte pe care cercetătorii au abordat-o: „Calitatea guvernării/Funcționarea democrației”. Iată câteva concluzii…

Sondajele evidențiază că moralul românilor are cote scăzute:

* demoralizare și dezamăgire, neîncredere în instituțiile cruciale ale funcționării societății.

* Clasa politică se confruntă cu o criză profundă. Ea este considerată responsabilă de orientarea greșită a societății și de proasta funcționare a statului. 84% dintre români nu au încredere în partidele politice, elementul cheie al democrației.

* Societatea românească riscă să fie scindată politic nu între clase și grupuri sociale, ci între populație și instituțiile politice/publice, afectate de corupție și incapabile să ofere speranța unui program credibil de a înscrie țara pe calea dezvoltării.

* Problema centrală a sistemului politic este articularea unei viziuni credibile a direcției în care țara s-a angajat. Românii pesimiștii sunt majoritari.

* În literatura de specialitate sunt folosite caracterizări dure ale statului român: stat neofeudal, stat captiv, stat corupt.

* România a înregistrat în ultimii 27 ani cea mai mică rată de creștere economică, față de principalele țări europene în tranziție.

* Venitul anual disponibil per capita plasează România pe ultimul loc în Europa, la o distanță greu de recuperat în următorii ani: 25,9% față de țările U.E. 15 (țări europene consolidate), dar și 61,1% față de țările U.E. 8 (țări cu o tranziție relativ bună).

* Salariul minim este, în România, de mai mult de cinci ori mai mic decât în țările europene avansate (16,5%), dar și la jumătate din nivelul celorlalte opt țări europene în tranziție (52,7 %).