Veti zice, probabil, aidoma patriotului Sadoveanu: Ce-mi pasa mie de Hecuba si durerile ei, cand la noi… Chiar asa: cand in veselul si ondulatul spatiu mioritic fiecare se simte obligat – purtat de pasiunea apropiatelor alegeri – sa se arunce voluptuos la beregata celuilalt, ce avanturi eroice ma mana spre Rusia?…
Ma mana faptul ca in constiinta rusilor, chiar si a celor multi, de buna credinta, se zvarcoleste inca visul lui Gogol: aSi tu, Rusie, nu zbori oare ca o inflacarata troica, pe care nimeni n-ar putea-o intrece? Drumul fumega sub tine, podurile duduie, totul ramane in urma si nimic nu te intrece. (…) Asa zboara Rusia, sub o inspiratie divina… Incotro te avanti? Raspunde. Niciun raspuns. (…) Zboara pe de laturi, ramanand in urma, tot ce-i iese in cale si, cu priviri invidioase, se dau la o parte – ca sa-i faca loc – celelalte popoare, celelalte state”… Putin le-a reaprins rusilor gustul de insi care apartin unei superputeri. Cei mai multi rusi traiesc mizer, cu mafia in coasta, dar sunt mandri de redarea vechiului lor statut imperial. Dostoievski insusi ne-a sugerat ca boala cea mai mare a rusilor este orgoliul nationalist. Dar este o boala pe care ei o percep ca pe o mare virtute a spiritului. Putin a fost votat din nou. In toamna, anticipam, citand un amic moscovit, ca Putin va scoate din joben un anonim. Asa a fost. Va fi Medvedev omul de paie al lui Putin? Putintica psihologie asumata ne-ar putea spune ca da si… nu. I-ati privit pe cei doi mergand, umar la umar, prin Piata Rosie? Medvedev ii copie, la indigo, pana si mersul lui Putin. Amandoi pasesc la fel de aferat, cadentat, gravizi de importanta, de parca soarta Universului ar depinde numai de ei. Medvedev arata, deocamdata, ca o clona comedioasa a lui Putin. Privindu-i, atunci cand se afla unul langa altul, imi amintesc de bancul acela cu puricele si elefantul. Cei doi mergeau pe un pod. Firesc, mersul elefantului provoca zgomot mare. La un moment dat, bombandu-si pieptul, puricele zice: aOho, dar ce frumos tropaim noi amandoi!”
Putin va incerca sa ramana… Putin, omul cu puterea absoluta. Probabil ca va pohti si la modificarea Constitutiei, in favoarea prerogativelor sale de viitor premier. Va continua, insa, Medvedev, sa tropaie, aidoma puricelui, pe langa elefantul Putin? Inca putintica psihologie ne-ar putea conduce si la un raspuns negativ. Medvedev are in el ceva de Dinu Paturica. A lucrat – nimic neonorant, dar cu implicatii freudiene – si ca maturator de strada. Abia in 1999 a reusit sa-si cumpere un apartament. Vazandu-se stapan pe butonul nuclear, va accepta el sa tropaie, ca-n bancul spus, in tandem cu Putin? Amicul meu rus zice ca orice e posibil chiar si revenirea lui Putin, ca prezident-tar. In contextul actual – in care lasul Occident (nimic nou!) nu sufla o vorbulita mofturoasa despre alegerile din Rusia – cand celelalte superputeri se bucura de faptul ca rusii se zvarcolesc doar numai pe plan intern, fara sa se reverse peste tarmuri, nu ne-ar mai mira niciun fel de trend nedemocratic in maica Rusie
Scris de Ion Fercu
Putintica psihologie
