„Putem înțelege istoria pornind de la ficțiune”

Prof. dr. Gabriela Gîrmacea a publicat recent, la Didactica Publishing House, volumul Primul Război Mondial între realitate şi ficţiune. Volumul, ne mărturisește autoarea, „este rezultatul unor cercetări atente făcute în mai multe muzee din ţară (Muzeul Naţional de Istorie a României, Muzeul Militar Naţional Ferdinand I, Muzeul Naţional al Literaturii Române din Bucureşti, Muzeul Judeţean de Istorie Ialomiţa) şi la Serviciul Judeţean Mehedinţi al Arhivelor Naţionale în care, pornind de la literatură şi de la documente autentice cu referire la epocă, am reconstituit trecutul afectiv al participantului la conflagraţie: oamenii simpli şi anonimi, care reînvie în imaginea noastră prin notiţele pe care le-au scris pentru arhive, care le păstrează sub menţiunea însemnări din război, şi intelectuali: Camil Petrescu, Ioan Missir, Felix Aderca, George Topârceanu. Cercetarea mea a urmărit drame personale. Mă refer, de pildă, la relaţia lui Liviu Rebreanu cu fratele său Emil, la modul în care infirmiera Hortensia Papadat-Bengescu a perceput războiul îngrijind bolnavii şi alinându-le suferinţa sau la Cezar Petrescu, în opera căruia cititorul poate descoperi o stratificare a societăţii în funcţie de interese personale”.
Elevatul discurs trimite către importante repere literare, istorice și memorialistice: Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de război (Camil Petrescu), Întunecare (Cezar Petrescu), Fata moartă (Ioan Missir), 1916 (Felix Aderca), Balaurul (Hortensia Papadat-Bengescu), Pădurea spânzuraţilor (Liviu Rebreanu), Spectre în labirintul uitării. Romanul familiei Rebreanu (Ilderim Rebreanu), Însemnări din Războiul României Mari (Vasile Bianu), Notiţe zilnice din războiu (1916-1918) (Mareşal Alexandru Averescu), Amintiri din luptele de la Turtucaia. Pirin Planina (episoduri tragice şi comice din captivitate). Memorii de război (George Topîrceanu), Însemnări din război (Camil Petrescu), jurnalul de război al generalului Berthelot, corespondenţa unor oameni simpli către familiile lor sau a lui Emil şi Liviu Rebreanu, a generalului Berthelot către soţie şi către fiul său.
„Am urmărit trăirile umane şi atmosfera epocii din perioada neutralităţii, din timpul şi de la sfârşitul războiului. Gesturile de omenie sau de iubire faţă de semeni le-am prezentat prin câteva exemple marcante: Regina Maria, Colette Plagino şi Elena Cancicov. Demersul meu nu este unul pur istoric sau pur literar. Am lăsat cititorului libertatea de a judeca atmosfera, deciziile, trăirile, inserând documente (scrisori, fotografii, cărţi poştale, hărţi, ziare, ordine de zi etc.) care să întărească mesajul exprimat prin cuvinte. Am creat astfel o carte senzorială pentru a împărtăşi alături de cititor curiozitatea mea de a descoperi adevărul dincolo de ficţiune. Astfel, am încercat să-i dezvolt cititorului curiozitatea de a citi într-o altă manieră decât cea obişnuită, care urmăreşte doar desfăşurarea acţiunii. Cartea oferă exemple de viaţă, mentalităţi, trăiri, stări, decizii care trebuie înţelese şi judecate raportate la contextul istoric. Există similitudini între realitate şi ficţiune, iar acest lucru se observă foarte uşor şi prin studiul atent al celor 350 de fotografii. Întoarcerea la trecut trebuie să se facă întotdeauna cu respect faţă de valori şi de oameni în spiritul adevărului istoric. Primul Război Mondial nu a fost ficţiune, dar putem înţelege istoria plecând de la aceasta – este convingerea mea”, adaugă autoarea.