Prind contur tot mai mult, in ultima vreme, organizatiile de voluntariat. Iar acestea beneficiaza din plin de aportul tinerilor, mânati de un entuziasm pe care noi, cei de vârsta a doua, poate il intelegm mai greu, tocmai fiindca nu ni l-am putut manifesta deplin in adolescenta.
O multime de tineri dintre cei pe care ii vedem astazi pe strada si-au conturat personalitati distincte si luminoase, au iesit din marea tagma a nepasarii datorita voluntariatului, care se insoteste de minune cu educatia scolara.
Nu e putin lucru sa pui osul la treaba fara sa astepti vreo recompensa materiala, asa cum ar face aproape orice om muscat de „binefacerile” capitalismului românesc. Din pacate, exista si partea urâta a chestiunii, de gen „voluntariat obligatoriu” (cum zicea un hâtru) sau posturi de voluntar pentru care se platesc spagi, pentru a completa CV-uri si a putea accede mai târziu la slujbe platite cu salarii normale. Dar asupra acestui subiect si asupra organizatiilor care tolereaza mizerii dintr-acestea vom reveni.
Ceea ce dorim sa subliniem acum este numarul mare de lucruri bune, de necuantificat, pe care le lasa in urma voluntarii. Iar atunci când este vorba despre actiuni de mare amploare, sunt de subliniat ingrosat contributiile sponsorilor, printre care Dedeman, mândria bacauanilor, si-a capatat deja un renume incontestabil.
Asa este cazul, zilele acestea, si cu proiectul derulat de organizatia Habitat For Humanity, care a prins radacini adânci in zona noastra si care acum mai ridica niste case la pret minimal. Motorul actiunii: voluntarii si sponsorii. Un gram de fericire, sau poate mai mult, adus unor nevoiasi, un cadou cât pentru toate Craciunurile vietii. Care se adauga multor si multor alte cadouri pe care acesti entuziasti le tot fac, la Comanesti, la Bacau, la tot pasul.
A fost o vreme când tot românul care primea un loc de munca primea si locuinta, ca asa era dezideratul si politica. Tot atunci erau stiri despre cât de polarizata este societatea capitalista, o putreziciune scindata abisal intre putinii care au prea mult si multii care sunt saraci lipiti. Ne-am dat seama ulterior, dupa ce am inceput si noi sa ne infruptam din capitalismul nostru amar, iliescian, ca avutia poporului, impartita proletar, este o himera, ca oricum si oricând va exista prapastia intre unii si altii. Voluntarii incearca sa faca punte peste prapastie si, incet-incet, le si reuseste.
Descoperă mai multe la Desteptarea.ro
Abonează-te ca să primești ultimele articole prin email.
