Nu vă temeţi, căci, iată, vă vestesc o mare bucurie care va fi pentru tot poporul: astăzi, în cetatea lui David, vi s-a născut Mântuitorul care este Cristos Domnul. (Lc 2,10-11)
Cucernici părinţi, dragi persoane consacrate, iubiţi fraţi şi surori în Domnul,
În atmosfera minunată care însoţeşte an de an sărbătoarea Crăciunului răsună din nou vestea plină de bucurie a îngerilor: Nu vă temeţi, astăzi vi s-a născut Mântuitorul care este Cristos Domnul! În această veste îşi găseşte sensul şi izvorul întreaga bucurie a Crăciunului. Chiar şi luminiţele multicolore care înfrumuseţează străzile şi casele noastre, brazii frumos împodobiţi, cadourile pe care le primim sau le oferim, colindele care ne ating cele mai sensibile corzi ale inimii noastre – toate acestea doresc să ne vestească marea bucurie: astăzi vi s-a născut Mântuitorul!
Pentru a celebra cu adevărat Crăciunul şi a ne bucura din plin de aceste zile de sărbătoare, este important să lăsăm să răsune în inimile noastre această veste care străbate timpurile pentru a ajunge la sufletul fiecăruia dintre noi. Crăciunul nu este o simplă aducere aminte a unui eveniment care a avut loc în trecut. Şi astăzi, în mijlocul grijilor şi al preocupărilor noastre, Domnul continuă să ne repete: Nu vă temeţi! Şi astăzi el vrea să se nască în vieţile noastre, în familiile şi-n casele noastre, în bisericile şi-n comunităţile noastre. Şi astăzi el continuă să caute un loc în care să se nască, mai ales acolo unde există suferinţă şi nedreptate, necazuri şi sărăcie, neînţelegeri şi războaie. Şi astăzi Domnul ne caută pentru a ne arăta iubirea, iertarea şi milostivirea sa.
Ceea ce mă impresionează în fiecare an, citind şi meditând paginile biblice care descriu naşterea lui Isus, este un detaliu consemnat de evanghelistul Luca: „…l-a culcat în iesle, pentru că nu era loc de găzduire pentru ei” (Lc 2,7). Nu era loc pentru Isus în acea noapte. Nu era loc printre oameni pentru Dumnezeu făcut om, pentru Emanuel – Dumnezeu-cu-noi, pentru Mântuitorul lumii coborât pe pământ pentru a ne face părtaşi de viaţa, duioşia şi iertarea sa. Acesta ne spune că primul Crăciun, înainte de a fi fost o sărbătoare a bucuriei şi a păcii, a fost drama unui refuz: „A venit la ai săi, dar ai săi nu l-au primit” (In 1,11).
Şi noi, în frenezia acestor zile, ne putem lăsa prinşi cu uşurinţă de multe alte gânduri şi lucruri, care pot fi chiar bune şi lăudabile, dar care ne pot face să neglijăm esenţa sărbătorii şi să repetăm astfel scena primului Crăciun. Pentru ca acest lucru să nu se întâmple, să avem curajul de a ne opri şi de a căuta momente de tăcere şi reculegere interioară. Isus continuă să bată şi astăzi la uşa inimii fiecăruia dintre noi. Acest sunet se poate percepe doar în tăcere. El bate şi aşteaptă. Nu vrea să intre cu forţa în viaţa noastră. Nu vrea să fie un intrus, ci un prieten şi un oaspete dorit. Dacă îi deschidem uşa, dacă îl primim cu drag în viaţa noastră, atunci este Crăciunul, este lumina care pătrunde în inimă, este speranţa ce renaşte, este iubirea care dă viaţă.
Iubiţi fraţi şi surori în Domnul,
Vă doresc din toată inima să simţiţi din plin bucuria Crăciunului şi mângâierea Domnului care vine la noi! Adunaţi în jurul altarului, la celebrările sfinte de Crăciun, să-i cerem lui Isus ca bucuria dătătoare de speranţă a naşterii sale să rămână aprinsă în inimile noastre şi să ne însoţească mereu, mai ales în momente de încercare.
De asemenea, să nu uităm că Naşterea Domnului este prin excelenţă sărbătoarea comuniunii. Dumnezeu vine şi rămâne cu noi, pentru ca şi noi să învăţăm să rămânem uniţi cu el în familia sa, care este Biserica. Conştiinţa apartenenţei noastre la familia lui Dumnezeu să ne stimuleze tot mai mult în imitarea iubirii sale, făcând-o cât mai vizibilă în comunităţile noastre. În jurul nostru sunt atâtea persoane care se află în situaţii de dificultate şi care, asemenea lui Isus în urmă cu mai bine de două mii de ani, caută un loc de găzduire în inimile noastre. Să le oferim cu generozitate sprijinul şi atenţia noastră!
În Ţara Sfântă şi în Fâşia Gaza, în Ucraina şi în multe alte părţi ale lumii continuă să se audă zgomotul armelor. Isus a fost anunţat şi prezentat de profeţi drept „Sfetnic minunat” şi „Principe al păcii” (cf. Is 9,6), iar la naşterea sa, îngerii din cer au cântat: „Mărire în înaltul cerurilor lui Dumnezeu şi pe pământ pace oamenilor pe care el îi iubeşte!” (Lc 2,14). Să-l rugăm pe Domnul, mai ales în acest timp al Crăciunului, să înmoaie inimile conducătorilor de popoare şi să dea timpurilor noastre pacea sa.
Gândul şi rugăciunile mele se îndreaptă, în special, spre toţi aceia care traversează momente dificile din cauza suferinţei, a bolii, a singurătăţii sau a vârstei înaintate. Atât de mult a dorit Dumnezeu să ne arate iubirea sa, încât a împărtăşit cu noi şi suferinţa şi moartea. El nu-i abandonează niciodată pe cei care-şi pun speranţa în el şi nu încetează să ne ofere mângâiere şi curaj, mai ales în momentele grele de suferinţă şi încercare.
Împreună cu Preasfinţitul Petru Sescu şi cu Preasfinţitul Petru Gherghel, vă transmitem tuturor, dragi confraţi preoţi, dragi persoane consacrate, iubiţi fraţi şi surori în Domnul, salutul şi urările noastre de bine. Sfânta Fecioară Maria, mama lui Isus şi a noastră, să mijlocească pentru noi toţi darul comuniunii şi al păcii!
Crăciun binecuvântat şi La Mulţi Ani!
Iaşi, 20 decembrie 2023
