PS Iosif Păuleţ: Scrisoare pastorală

Către toţi preoţii, persoanele consacrate şi credincioşii Diecezei de Iaşi

Scrisoare pastorală de Crăciun

Cucernici părinţi, dragi persoane consacrate, iubiţi credincioşi,

În mijlocul preocupărilor şi dificultăţilor pe care le experimentăm zi de zi, şi pentru noi, cei de astăzi, răsună cu putere şi claritate vocea încurajatoare a îngerului care ne vesteşte: Nu vă temeţi, căci, iată, vă vestesc o mare bucurie care va fi pentru tot poporul: astăzi, în cetatea lui David, vi s-a născut Mântuitorul care este Cristos Domnul (Lc 2,10-11).

Bucuria este visul oricărei persoane umane. Este scopul fundamental al vieţii noastre şi elementul care ne susţine şi ne animă în viaţă. Este o nevoie existenţială, impregnată profund în natura noastră umană. Nu este doar o stare de moment sau o satisfacţie efemeră. Bucuria izvorăşte din convingerea constantă că viaţa are un sens şi că merită să fie trăită din plin.

Isus Cristos, Fiul cel veşnic al Tatălui, a venit pe pământ, devenind om asemenea nouă, pentru a dezlega enigmele noastre şi pentru a ne ajuta să înţelegem că ceea ce dă sens şi aduce bucurie oricărei fiinţe umane este iubirea lui Dumnezeu revărsată din belşug asupra noastră. Din iubire Dumnezeu a asumat firea noastră umană. Din iubire s-a născut sub chip de prunc plăpând, dorind să ne arate cât este de accesibil şi cât de mult doreşte să-l întâlnim. Din iubire a rămas alături de noi, asigurându-ne de prezenţa şi mângâierea sa în orice circumstanţă a vieţii.

Crăciunul este cu adevărat o sărbătoare a bucuriei autentice, care se naşte din experienţa iubirii nemărginite a lui Dumnezeu. Este viaţa care se naşte pentru a ne ajuta să renaştem şi noi la o viaţă nouă, transformată de bucuria comuniunii şi de mângâierea prezenţei iubitoare a lui Dumnezeu. Este o noapte care se transformă în lumină pentru a ilumina viaţa noastră şi a ne aminti adevărul de nezdruncinat al credinţei noastre: nu suntem niciodată singuri, pentru că Dumnezeu este Emanuel, Dumnezeu cu noi. Atât de frumos spunea Papa Francisc: „În această noapte iubirea a învins teama, o nouă speranţă a apărut, lumina blândă a lui Dumnezeu a învins întunecimile aroganţei omeneşti. Omenire, Dumnezeu te iubeşte şi pentru tine s-a făcut om, nu mai eşti singură!” (Predica la Liturghia din noaptea de Crăciun, 24 decembrie 2019).

Ce dar extraordinar! Ce promisiune de speranţă ne oferă Naşterea Domnului! Dumnezeu vine la noi şi doreşte să se „întrupeze” în vieţile noastre, în mediile în care trăim, mai ales acolo unde domină tristeţea şi suferinţa. El vine sub chipul unui prunc fragil, care îi face puternici pe cei care cred în el; sub chipul unui copil sărac, care îi îmbogăţeşte pe cei care îl primesc; sub chipul unui copil supus, care aduce libertatea celor care îl urmează; sub chipul unui copil născut în umilinţă, care aduce bucuria în inimi tuturor celor care îl recunosc ca Dumnezeu.

Iată cum se adresa Sfântul Leon cel Mare credincioşilor din Roma în ziua de Crăciun, într-o perioadă în care oraşul era devastat de războaie şi ciumă: „Mântuitorul nostru, preaiubiţilor, s-a născut astăzi: să ne bucurăm! Nu este loc pentru tristeţe, atunci când se celebrează naşterea vieţii; aceasta, după ce a învins teama de moarte, ne dă bucuria promisă din veşnicie. Nimeni nu este ţinut departe de această bucurie” (Leon cel Mare, Predica 1 la Naşterea Domnului, 1).

Îmi doresc din toată inima ca acest mesaj de bucurie şi de speranţă al Crăciunului să ajungă la toţi credincioşii Bisericii noastre locale şi toţi să avem bucuria de a-l întâlni pe Cristos Domnul care vine la noi. Dar pentru a avea parte de această experienţă, avem nevoie de o inimă smerită, care să fie însetată de mântuire şi de comuniune. O inimă ca aceea a păstorilor, care s-au pus în mişcare în miezul nopţii pentru a-l întâlni pe copilul Isus. O inimă ca aceea a magilor, care au ştiut să se desprindă de comoditatea şi activităţile lor cotidiene pentru a urma steaua de pe cer, semnul divin oferit lor de Dumnezeu. O inimă ca a Mariei, care a ştiut să rămână deschisă harului, primindu-l pe Dumnezeu în inimă şi în sânul ei imaculat.

Iubiţi fraţi şi surori în Domnul,

Sărbătoarea Naşterea Domnului să ne aducă tuturor bucurie în suflet, iar întâlnirea personală cu Isus să ne umple inima de acea speranţă capabilă să ne ajute să privim totul cu ochi noi, transformaţi de experienţa iubirii lui Dumnezeu.

O rugăciune şi un gând special adresez celor care trăiesc situaţii delicate din cauza suferinţei, a bolii, a singurătăţii sau a vârstei înaintate: lumina pe care Isus o iradiază din ieslea în care a fost aşezat, sărac printre săraci, să vă aducă multă mângâiere şi pace, precum şi certitudinea că Domnul nu îi abandonează niciodată pe cei care-şi pun încrederea în el.

Împreună cu episcopul nostru auxiliar, Petru Sescu, şi cu episcopul emerit, Petru Gherghel, vă asigurăm pe toţi de preţuirea şi rugăciunile noastre. Preasfânta Fecioară Maria, Maica lui Cristos şi a Bisericii, să mijlocească pentru noi darul bucuriei şi al păcii!

Crăciun binecuvântat!

✠ Iosif Păuleţ
episcop de Iaş