Una dintre cele mai elevate forme de comunicare a fost şi încă mai este conferinţa publică, floare la butoniera intelectualilor de rasă, înnobilaţi de Dumneazeu şi cu dar oratoric. Practicată încă din Antichitate de mari gânditori, Demostene fiind oratorul perfect pentru vremurile sale, rămas în istorie ca unul dintre cei mai mari oratori ai lumii, cu celebrele lui trei „Filipice”. La noi, Take Ionescu, „Tăkiţă gură de aur”, cum a fost denumit, sau Nicolae Iorga au strălucit prin discursurile lor în Parlamentul ţării. Conferinţele publice au devenit tot mai rare, la fel şi cei dispuşi să vorbească în public, ba, în ultimii 20 de ani, au apărut şi „stricătorii de limbă”.
În Bacău, doar Centrul de Cultură „George Apostu” provoacă băcăuanii la colocvii, la întâlniri cu distinşi oameni de cultură, scriitori, istorici, critici şi istorici literari, artişti, chiar şi personae din mediul politic.
„Provocări colocviale” este genericul. La ultima, de la sfârşitul săptămânii trecute, a fost invitat universitarul, doctorul în filologie, criticul şi istoricul literar, eseistul Constantin Călin, o prezenţă rară, şi de aceea aşteptată, în faţa publicului, care înnobilează, prin prezenţă şi discurs spaţiul cultural băcăuan şi nu numai. Erudit, din tagma enciclopediştilor (specie pe cale de dispariţie), Constantin Călin nu este un orator sadea, nefiind adeptul improvizaţiei, însă discursurile, conferinţele susţinute devin adevărate „opere de artă” ale artei cuvântului scris şi rostit, cu ton, cu inflexiuni specifice universitarului, care nu doreşte neapărat să impresioneze, ci să comunice. De data aceasta ne-a provocat la o dizertaţie inedită despre Răbdare, de la etimologie, apoi trecând prin Sfinţii Părinţi, Biblie, cu exemple din literatura clasică şi modernă, Răbdarea, a spus Constantin Călin, a fost şi virtutea şi apanajul marilor scriitori, marilor creatori. Răbdarea este şi „rezistenţă fizică şi morală”, este înfrânare, cumpătare. Răbdarea este ascultare, răbdarea stă la baza creaţiei, învăţării, este opusul grabei, superficialităţii, dar răbdare presupune şi chin şi înţelegere, cum răbdare trebuie să avem la critici, cât şi la laude, mai ales la laude, dar şi la tentaţii.
„Răbdarea se verifică în situaţii de criză, în procesul deciziei, dar şi în comportamentul oamenilor dotaţi intelectual, cu o morală impecabilă. Răbdarea nu aduce totdeauna succes, însă nu trebuie confundată cu lentoarea în gândire şi acţiune. Omul de cultură trebuie să apeleze la răbdare, omului politic îi trebuie răbdare şi ştiinţă pentru a progresa el şi comunitatea pentru care se presupune că o slujeşte. Dar Răbdarea are şi un capăt”, a mai spus Constantin Călin.
„Provocări colocviale” au fost semnale şi pilde, au fost o încântare pentru suflet, inimă şi intelect, au însemnat pentru cei prezenţi la Centrul „George Apostu” o dovadă a „răbdării” mature.
