Orice zbor incepe cu emotii, chiar daca e vorba de cel mai experimentat pilot. Numai lipsa de experienta da incredere firavei fapturi umane acolo in vazduh, unde nu-si are locul. Oamenii cerului stiu foarte bine ca niciodata ziua de maine nu poate fi precum cea de azi.
Comandorului Catalin Bahneanu nu-i place sa vorbeasca prea mult despre sine. Prefera mai mult faptele decat vorbele. Raspunde scurt la intrebari, iar peste incidentele din cariera sa, care puteau sa-i fie fatale, trece rapid, cu un zambet sarmant in coltul gurii. aAm 1.100 de ore de zbor, cele mai multe pe MIG 21. Dar am zburat si pe IAK 52 si pe L 39. Nimic insa nu se compara cu supersonicul”, spune pilotul. Comandorul recunoaste ca de cate ori se urca la mansa MIG-ului nu scapa de emotii. aNici nu se poate altfel. Cine spune ca nu are o strangere de inima la fiecare zbor minte! In ce ma priveste, atunci cand inchide tehnicul si raman doar eu cu Dumnezeu, uit de toate cele lumesti”. Comandorul Bahneanu a trait destule emotii la mansa supersonicului sau drag si alege destul de greu un eveniment care putea sa se sfarseasca tragic. aAu fost mai multe, nu stiu ce sa zic!”, se fastaceste aviatorul. Cedeaza insa in fata insistentelor si povesteste evaziv despre un moment de rascruce in viata sa. aEram la inceputul carierei. In timpul unui zbor am constatat ca maneta de gaze nu mai revine din fortaj. Am incercat sa rezolv problema, am modificat regimul de zbor, zadarnic insa! Eram pregatit pentru catapultare, dar nu a mai fost nevoie. Maneta si-a revenit!”, povesteste pilotul. Despre alte incercari din cariera sa nu a mai vrut sa vorbeasca. A amintit doar in treacat ca pasarile sunt un dusman pentru piloti. aChiar zilele trecute am trecut printr-un stol de ciori. N-am atins insa niciuna. Am auzit ca sunt foarte ataria”, glumeste comandorul.Scris de Lili Adochitei
