În ultimii doi ani, conflictul din Ucraina a fost marcat de o propagandă intensă din ambele părți, iar astăzi, observăm că tonul propagandei începe să se schimbe.
De-a lungul acestui conflict, propaganda a fost un instrument deosebit de puternic în mâinile atât a NATO și aliaților săi, cât și a Rusiei. Ambele părți au încercat să influențeze opinia publică internațională și să câștige susținere pentru cauza lor.
A fost câștigat vreun război numai cu propagandă? Pentru că de doi ani, NATO ne spune cât de slabă este Rusia, cât de inutile îi sunt armele, că va rămâne fără rachete, bombe, cartușe și vedem, de fapt, că așa ceva nu se întâmplă. Dimpotrivă, NATO și-a golit depozitele pentru a furniza Ucrainei arme și muniții.
Mai mult, se observă cum producția industrială a Rusiei a fost orientată pas cu pas spre producția de război, au crescut cantitățile de arme și muniții produse, au intrat în uz noi arme.
Ofensiva ucraineană a bătut luni de zile pasul pe loc, nereușind să străpungă liniile rusești. În schimb, a pierdut cantități imense de material blindat, iar zeci de mii de soldați au fost uciși în atacuri inutile. Cu toate acestea, propaganda a susținut că atacurile lor sunt victorioase. Acest lucru arată că propagandei îi lipsește deseori legătura cu realitatea pe teren.
Însă, în ultima perioadă, observăm o schimbare de ton în presă. Ucraina este acum criticată pentru modul în care a gestionat ofensiva, iar pierderile masive ale armatei ucrainene indică faptul că se poate pregăti o schimbare de paradigmă. Cu apropierea anului 2024, un an electoral în SUA, există presiuni pentru a explica de ce investițiile masive în conflict nu au produs rezultatele așteptate. Acest lucru va duce la acuzații reciproce între partidele politice, dar subiectul trebuie gestionat cu grijă pentru a nu se transforma într-o problemă majoră pentru administrația lui Biden.
Ca de obicei, pun întrebarea de bază: unde suntem noi în tot acest ghiveci? Nu că am conta la masa mare, deși unii încă se mai iluzionează că am putea prinde ceva contracte de reconstrucție. O iluzie care ne-a fost vândută de-a lungul tuturor marilor conflicte din ultimii 30 de ani, de am rămas mereu cu buza umflată.
Noi trebuie să reformăm economia și finanțele ca să putem vira, în continuare, mormane de bani în conflict. Vor crește taxele și impozitele pentru ca Guvernul să trimită în continuare arme, muniții și combustibili în Ucraina, pentru ca grâul ucrainean să fie exportat, pentru ca țara vecină să aibă ce mânca, în vreme ce românii sunt tot mai cocoșați sub povara fiscalității și a sărăciei.
Dar, hei! Propaganda nu stă degeaba. Din coșul ei fermecat scoate în permanență teme și idei care să fie dezbatute de public pentru a deturna atenția.
Ideea directoare este că românii să nu pună întrebări deranjante în problema ucraineană. Pentru că Guvernului îi va fi greu de explicat de ce continuă să cheltuiască miliarde de euro pentru a sprijini Ucraina în vreme ce țara se scufundă în mizerie.
Și nu vă puneți speranțe desarte în alegeri! În primul rând, că oricum ați vota, va ieși tot cine trebuie și, pe urmă, știm cu toții cine va face viitorul Guvern. Că doar nu-și vor bate americanii cui în talpă să lase pe alții să guverneze. Ăia la care vă gândiți sunt doar pe post de sperietoare!
