Am ramas impresionat de proiectul de tara initat de Klaus Iohannis (presedintele României). M-a tulburat frumos si celeritatea aruncarii miraculoase a proiectului in marea opera a dezvoltarii durabile pe termen… scurt si foarte scurt. Vedetele primelor succese sunt de-a dreptul admirabile. Admirabil, zic? Dar admirabilul paleste rusinat in fata acestei capodopere politico-strategice lipsita de egal in istoria umanitatii.
1. Puscariasii au luat cu asalt cerul. Acum sunt la faza acoperis. De-acolo, cu evlavie, inalta multumiri zeului catuselor, pentru sansa pe care le-a scos-o in cale, atunci când acesta a hotarat sa-i trimita intr-un univers care-i va ajuta sa se familiarizeze de minune cu iadul celalalt. (In “proiectul de tara”, tinta aceasta era numita „Presocializarea cu Iadul de Dincolo”).
2.Un bâlbâit analfabet, cu gena de satrap, travestit sinistru in tovaras, lansase idea geniala a cresterii viermilor de matase in toate scolile poporului, ca solutie de salvare a finantelor natiei. Un primar provincial travestit in presedinte a lansat o provocare de-a dreptul revolutionara: cresterea viermilor clasici de-a dreptul pe om. Si nu oricum: chiar (si….) in spitalele cu staif.
3. In sfârsit, cercetarea stiintifica, o cenusareasa de serviciu a spiritului mioritic, a fost reabilitata. In premiera mondiala, a fost realizata unui pacient o transfuzie de sânge care avea alta grupa decât cea pe care Dumnezeu i-o daruise pacientului. Faptul ca a mierlit-o cobaiul experimentului este un ghinion, desigur. Dar indrazneala acestei tinte a proiecului de tara amintit este o mare provocare stiintifica. In stiinta nu poti fi amantul (ma rog, amanta progresului…), daca nu ai gustul riscului.
4. Timpul este ireversibil! Aiurea! Fizicienii sunt niste semidocti! Einstein, un copil de mingi al stiintei! Timpul este reversibil, oameni buni! Antichitatea si Evul Mediu au cucerit zone vecine Cotroceniului. Ma rog, probabil c-o sa acceptati ideea ca 80 de kilometri reprezinta, totusi, o vecinatate, pentru secolul nostru. Crestem sclavi in enclave berevoestiene, deocamdata. Si nu oricum: cu lanturi la gât/ picioare, cu infometari, violuri, munca silnica. Parteneri de proiect: politia, primarul, opinia publica? Nu stiu. Doar intreb. Important este faptul ca proiectul de tara are un succes nebun.
5. Sturlubatica ministereasa a Justitiei ne-a ajutat sa decriptam inca o tinta fericita atinsa de proiectul de tara. Coruptia, a glasuit ea, a devenit un brand de tara.
Descoperă mai multe la Deșteptarea.ro
Abonează-te ca să primești ultimele articole prin email.
