Privitori ca la teatru?

Gata, stim! Stim candidatii. Va trebui sa le aflam intentiile, planurile, proiectele, modul in care vor sa faca bine comunitatilor care ii vor alege. aAiurea, vor spune carcotasii, aceleasi vorbe goale, acelasi bla-bla care urmareste sa ne fure votul, sa ne suceasca mintile pentru a-i mai vota inca o data, asa cum ne-au prostit din „90 incoace!” Mda, din pacate nu prea am argumente care sa le demoleze apriga contestare. In afara de unul. Care poate sa para naiv, insa este chiar un leac impotriva scepticismului si dezamagirii. Se numeste speranta. Daca nu avem de gand sa emigram in masa in vreun colt de Australie prafoasa ori intr-un cotlon friguros din Canada, atunci chiar ca nu avem incotro si trebuie sa speram. In ce? In buna credinta a celor care candideaza. In competenta lor. In dorinta lor de a face bine oamenilor. In speranta lor, pentru ca si ei spera ceva. Au si ei visul lor. Mare, mic, nu conteaza. Daca-i vom privi in ochi atent, poate vom deslusi ce isi doresc. Bine ar fi ca dorinta lor sa coincida cu a noastra. Sau macar sa fie pe aproape. Dar trebuie sa-i privim. Sa le vedem ochii, mainile, totul, sa-i vedem asa cum sunt. Trebuie sa-i ascultam. Sa le descifram adevarata fata, nu cea de campanie electorala. Sa le ascultam si sa le auzim vorbele. Pe care le vom analiza dupa ce ei vor pleca si vom ramane noi cu gandurile noastre. Si, neaparat, sa tragem concluzii. Iar apoi sa spunem: aCam asta-i omul meu, parca stie, vrea si poate. Ma duc sa-l votez!” Stiu ca pare simplista toata aceasta derulare. Stiu, pentru ca nici mie nu mi-e usor sa ma desprind din lehamite. Sa las in urma dezamagirile. Sa uit faptele. Dar n-am incotro pentru ca nu vreau sa emigrez. Inca nu vreau sa emigrez. Mai astept o tura. Sa vedem, poate iese ceva mai de Doamne-ajuta decat ce-a iesit pana acum. Daca nu, ne vedem la vize de Canada, de Australia, de… unde-o fi mai bine. Si totusi, speranta….Scris de Nelu Brosteanu