Privirea strainului

Ia te uita, mai sunt si oameni care vorbesc frumos despre România si despre români! Unul dintre acestia este scriitorul francez Pascal Bruckner (cunoscut pentru eseurile si romanele sale despre dragoste si erotism, traduse si la noi) revenit, recent, la Bucuresti, unde si-a lansat o noua scriere, la care ma voi referi in rândurile de mai jos. Ei bine, Bruckner declara ca „intâlnirea cu cititorii români e un miracol repetat, ca inmultirea pâinilor din Evanghelie, pentru ca in aceasta tara exista un entuziasm, o caldura pe care nu le-am mai intâlnit nicaieri, oricum nu in acest mod”. Mai spune ca i-a facut mare placere sa dialogheze cu cei veniti la lansarea cartii sale, descoperind oameni cultivati, care pun intrebari inteligente, patrunzatoare. Si ca e o mare diferenta intre România „tetanizata de spaima”, saracacioasa si cu oameni umili, care nu indrazneau sa te priveasca in ochi, cunoscuta de el in 1990, si România de azi. Pascal Bruckner vorbeste despre o „schimbare fundamentala”, despre uimitoare „progrese catre libertate si prosperitate”, pe care noi, traitori aici, nu le prea vedem si simtim. Dar, uneori, ochii unui strain observa mai bine lucrurile. Si, oricum, noi suntem cam negativisti din fire, cârtitori, fatalisti, obisnuiti sa ne tot punem cenusa in cap. Asa ca nu strica sa ne mai uitam si in gura celor care ne lauda. Ca sa mai echilibram balanta. In fine, interesant este ca in noua sa carte, „Casa Ingerilor”, eseistul si romancierul francez trateaza tema saraciei, a decaderii sociale, a vagabondajului, având printre eroi si câtiva cersetori români, de origine romi. Un personaj cu un rol destul de important provine dintr-un sat, Barbulesti, si este o tânara tiganca cu numele de Maria Callas. N-am sa povestesc ce se intâmpla in acest captivant thriller din mediul defavorizatilor de soarta, oprindu-ma doar la perceptia pe care protagonistul romanului, Antonin, un criminal psihopat, obsedat de saracie, care vrea sa-i extermine (dar si sa-i salveze ) pe cersetori, o are despre romii din Franta. Care nu sunt numai din România (desi de aici provin cei mai multi), ci si din Bulgaria, Bosnia sau Serbia. El ii admira pe acestia pentru faptul ca sunt bine organizati, si pentru ca „toata lumea munceste, pâna si bebelusii, si bunicutele, si infirmii, si adultii”. Cersetoria din Paris este, asadar, o adevarata societate cu niveluri ierarhice. De aceea rezista atât de bine, pierduti fiind doar acei indivizi care sunt singuri, distrusi total, si fizic, si moral. Iar romii nostri sunt organizati, uniti si solidari intre ei, pe când românii, nu. De aceea nici nu prea facem progrese reale, asa cum ne flateaza unii straini in trecere pe la noi, dispusi sa ne priveasca cu un ochi binevoitor.