Ați mai călătorit, în ultima vreme, cu trenul? Vă spun: este, de departe, cea mai puțin recomandată soluție de a ajunge undeva, prin țară. E jale, cu „J” mare. Nu-mi aduc aminte ca, după ’89, să-mi fi făcut plăcere să folosesc trenul pentru a mă deplasa prin țară. Dincolo de, hai să zicem, pitorescul călătoriei. Mizerabil a fost dintotdeauna. Și obositor, legendară fiind viteza extrem de redusă a garniturilor de tren.
Au făcut mai multe, în domeniul feroviar, comuniștii, în cei 42 de ani, decât capitaliștii de carton, în 33. Pe-atunci era voință, frate, nu ca acum, doar interese de grup. De zeci de ani, lumea se tot plânge de condițiile execrabile din trenuri, de slobozul din toaletele vagoanelor care te-alungă de fiecare dată când te-apucă nevoia în drumul legănat spre mare.
De ani de zile, jurnaliștii au tot scris despre grozăviile care se petrec la societățile de cale ferată, despre miliardele care s-au tot sifonat, chipurile, în modernizarea CFR-ului, despre vrăjeala șefilor puși pe linie politică să conducă un domeniu atât de important sau despre sumele imense ale companiilor de stat desprinse din fosta SNCFR, trecute, an de an, la datoria publică.
Chiar și puținele vagoane mai moderne care au fost introduse în anii din urmă au copiat, parcă, modelul străvechilor garnituri, umplându-se de jeg, la scurt timp după ce au intrat în circuit. Parc-am fi în Bangladesh sau India! Sigur, oamenii sunt cei care le-au adus la stadiul execrabil. Călătorii. O parte dintre ei. Dar și managerii care au condus CFR-ul, în toți acești ani, poartă o mare din vină, pentru simplul motiv că nu s-au implicat să păstreze trenurile la un nivel civilizat.
Cum se igienizează, de exemplu, trenurile noastre, la capăt de linie? Presupun că, măcar de pe internet sau de la tv, ați aflat cum se întâmplă în alte țări? Am avut privilegiul să folosesc trenul în Italia, de exemplu. Fantastico! De-a dreptul. Am văzut și cum procedează japonezii, la capăt de linie. Mănânci de pe jos, nu alta!
Dacă s-ar fi întâmplat la niponi un incident atât de grav, similar cu cel de zilele trecute, de la Teleorman, zburau toți șefii din scaunele moi din piele, cu tot cu ministrul transporturilor. Ferească Dumnezeu să ni se întâmple o tragedie asemănătoare celei din Grecia! Deși, cred că, nici atunci, niciun vreun șef nu și-ar fi asumat greșeala. Vinovați ar fi fost … tot morții.
