Stiu, mahalaua desemna la inceput orice fel de cartier, fara a se realiza distinctia dupa nivelul de trai, pentru ca, mai apoi, intreaga familie lexicala a cuvântului (mahalagiu, mahalagesc, mahalagism) sa capete o aura peiorativa, facând trimitere catre vulgaritate, grosolanie.
În peisajul mioritic exista câţiva printi ai mahalalelor. În poezie, îi avem pe George Bacovia si pe Ovidiu Genaru.
Ascultati-i… Bacovia: “Prin mahalali mai neagra noaptea pare…/ Sivoaie-n case triste inundara. /S-auzi tusind o tusa-n sec, amara/ Prin ziduri vechi ce stau in darâmare”. Genaru: “Prin mahalali rau famate aud chicoteli de femele/ cu ciorapi ieftini. / Se-aud zurgalaii chilotilor bej / de-a dura prin hârjoane de gang’’… În proza avem pe printi-romancieri ai mahalalelor: G.M. Zamfirescu, Eugen Barbu, Radu Aldulescu, autori ai romanelor „Maidanul cu dragoste”, „Groapa” si „Amantul colivaresei”.
În literatura, farmecul mahalalelor e nespus, romantic… În realul cotidian contemporan, de multe ori, vulgaritatea si agresiunea sunt suverane, motiv pentru care „Un-Habitat”, agentie a Natiunilor Unite, si Banca Mondiala au initiat recent campania ,,Orase fara mahalale” (Cities without slums). În afara de obtinerea unor reusite locale, un efect negativ al campaniei a fost cresterea masiva a numarului de evacuari fortate. Se pare ca si la noi initiativa a avut efecte curioase, întrucât mahalaua a cucerit si scena politicii.
Dar mahalaua politica, lipsita de farmecul romantismului, n-are printi. Este locuita numai de cersetorii de voturi. Si, ca-n orice mahala care se respecta, limbajul locuitorilor sai este, prin excelenta, mahalagesc, întrucât asa cred ei ca pot cuceri electoratul… Sa-i ascultam pe mahalagii politici… Traian Basescu: “Ponta este ori mincinos ori incompetent”; “Victor Ponta e un mincinos patologic”. Monica Macovei: “Ponta: las, mincinos, illogic”.
Ponta: “Basescu este mincinos si ilogic”. În ultimul timp si-au mutat si politicienii budapestani mahalaua electorala la noi.
Ce atitudine am putea avea privind catre aceasta mahala? Nichita Stanescu ne sugereaza o perspectiva estetico-morala cuceritoare: “Motan m-as fi dorit sa fiu /cu coada-n sus, cu blana-n dungi,/ cu gheare si mustete lungi, / c-un ochi verzui si-un ochi caprui (…) De sus, din vârful saptamânii, / sa le rânjesc urlat, scârbos: / iubesc doar locul, nu stapânii, / precum fac câinii pentr-un os”.
Descoperă mai multe la Deșteptarea.ro
Abonează-te ca să primești ultimele articole prin email.
