Electoratul bacauan pare, in acest an, mai nehotarât ca niciodata in privinta alegerilor din 5 iunie. Pentru prima oara pare sa conteze mai mult nu omul care va fi primar, asa cum indeobste se intâmpla la alegerile locale, ci partidul care il promoveaza. Ceea ce denota lehamite fata de anumiti indivizi. Acestea ar putea fi concluzii succinte ale discutiilor cu oameni simpli care au fost dezamagiti de atâtea ori pâna acum de politicieni. La toate acestea se adauga si o revolta tacita impotriva tuturor pretendentilor la Putere, izvorâta din istoria coruptiei locale.
De fapt, ce dorim de la viitorul primar? Poate ca am vrea ca primarul sa nu mai fie acel magnet pentru toate lipitorile si capusele orasului, pentru asa-zisi prieteni pusi pe capatuiala. E regula ca in jurul unui lider se aduna ciorchine de oameni, fiecare cu interesul sau personal si mai putin aplecati spre interesul general. Poate ca am vrea sa nu fie un demagog, sa nu fie doar un politician spilcuit, dar tabula rasa in treburile edilitare.
Poate ca am vrea sa fie bogat ca sa nu fie tentat (desi asta-i o teorie extrem de volatila, fiindca bogatia se tine cu cheltuieli mari). Poate am vrea idealul: sa fie tânar, bogat, frumos, devreme la birou, fara pata de coruptie, cu experienta bogata in administratie si dovezi palpabile ca este bun gospodar. Vorba aia: vax albina, crema puca. Adica, idealul nu se poate.
Poate ca de la viitorul primar dorim sa faca locuri de munca in acest oras care acum pare fara perspective. Sa stimuleze intreprinzatorii, sa dinamizeze afacerile de amploare, care aduc prosperitate si comunitatii. Poate am vrea sa faca astfel treburile incât un proiect odata demarat chiar sa se incheie la termen, nu cu intârzieri de ordinul anilor. Sa nu ii mai ignore pe arhitecti si alti intelepti ai urbei când acestia au puncte de vedere sanatoase si utile comunitatii. Si poate ar fi bine sa nu se mai ajunga la increngaturi hotesti care se lasa cu denunturi la procurori, procese si zeghe, fiindca ne-am facut destul de râs in ochii tarii, in ultimii ani.
A alege superficial e eronat, iar a alege cu mintea e dificil. Mai este timp sa ne gândim. A nu vota este cea mai mare eroare, asa cum este si aceea de a-ti anula votul prin cine stie ce mascari scrise pe buletin in intimitatea cabinei de vot. Frustrarile fata de edili ni le putem exprima si altfel, nu când avem o sansa la patru ani pentru a incerca ceva mai bun.
Descoperă mai multe la Desteptarea.ro
Abonează-te ca să primești ultimele articole prin email.
