Conacul de altadata a putrezit pe sub gresie si parchet
Cladirea Primariei Solont reprezinta un pericol pentru angajatii sai, dar si pentru satenii care ii trec pragul. Construita cu peste o suta de ani in urma, este putreda pe sub varul proaspat. Edilul comunei spune ca este exclusa consolidarea sau construirea unui nou sediu. Motivul il reprezinta bugetul local, mult prea mic fata de necesitatile comunitatii. De altfel, la capitolul investitii, Solontul nu prea se poate lauda, desi „zona are multe resurse pe care, din pacate, nu le exploatam”.
La prima vedere, cladirea in care functioneaza primaria comunei Solont pare solida, impresionanta chiar cu aerul ei de resedinta boiereasca modernizata. “Este intr-adevar, un fost conac, renovat de-a lungul timpului, ne-a confirmat primarul Adam Spiridon. Are gresie, parchet si pereti zugraviti, este putred pe dedesubt. Chiar si la un cutremur de 3-4 grade se duce jos. Peretii sunt dubli, cu perna de aer, intre ei, sa pastreze caldura. Stiau boierii cum sa construiasca!” Edilul mai spune ca ar fi nevoie de 1 milion de lei pentru o primarie noua, dar pentru asta ar trebui ca tot ce se colecteaza la bugetul local in 4-5 ani sa fie economisit. “Bugetul nostru este de 250.000 de lei pe an. Nu avem mari contribuabili aici. Doar cateva buticuri.”
Cam toate s-au dus
Solontul era, parca, mai infloritor in urma cu 50 sau chiar 100 de ani decat acum. La inceputul secolului trecut, aici functiona o fabrica de sticla. Primarul are in birou o relicva transparenta si verzuie. Pe la 1920, patronul neamt a lichidat afacerea, si-a luat utilajele si dus a fost. Au ramas in urma cuptoarele, din caramida carora
s-au construit doua biserici. Nici febra petrolului nu a durat la nesfarsit. Oamenii nu s-au imbogatit lucrand la sonde. Unii dintre ei
s-au ales cu gospodarii mai rasarite, ridicate din salariile bune, si cu pensii. “Zona noastra are si potential turistic, ne-a declarat primarul Adam Spiridon. Avem peisaje de vis si o biserica de lemn, monument istoric, ridicata la 1337. Sunt ape termale si s-ar putea amenaja o statiune. Cine sa investeasca aici si, mai ales, cum sa ajunga turistii la noi pe drumurile astea sparte?”
Drumuri sparte, apa „otravita”
Drumurile sunt o adevarata rana dureroasa pentru administratia locala. Soseaua care trece prin comuna ar putea fi o centura ocolitoare foarte utila, fiindca iese la Parjol. Se circula cumplit printre gropi. Reabilitarea drumurilor a ramas in stadiul de proiect. Tot ce s-a putut face de la bugetul local a fost o reparatie usoara. Edilul spune ca a depus proiect pe programul “10.000 de kilometri”, dar se indoieste de sansele acestuia. “Am mai incercat pe masura 322, pe masura 322 B, dar nu am avut noroc. Facem proiecte, cheltuim bani si, cand se impart banii, ramanem pe dinafara. Avem proiect si pentru apa-canal. Anii trec, drumurile se strica,oamenii nu pot bea apa din fantani, fiindca e rea, ca-n orice zona petroliera.” Sunt multe de facut, de la primaria care se darama, la sprijinirea familiilor sarace, tot mai multe cu fiecare an. In timp ce nevoile cresc, investitiile scad.
Doina Mincu
