Maistru de profesie, șantierist o viață întreagă, primarul Valerică Mihalcea, la al doilea mandat pe listele PNL în comuna Gura Văii, construiește inginerește sistemul de apărare a comunei în fața puhoaielor dezlănțuite, dar și al greutăților inerente vieții. Comuna are în componență șase sate plus amplasamentul de la Rotunda, dar se întinde pe kilometri întregi pe malul râului Trotuș. În 1991 și în 2005 ploile diluviene au adus atâta apă pe Trotuș de au înecat la propriu satele de pe malurile acestui râu. Comuna a fost cel mai greu afectată din tot județul. De atunci oamenii se luptă an de an cu furia apelor. La Gura Văii, Valerică Mihalcea susține că are ambiția să lase ceva construit în urma sa dar și că deja se văd rezultatele.
– Sunteți născut în fostul sat Râpile, domnule primar, acum Gura Văii. O zonă în care alt sat se numea Gropile, acum Dumbrava. Într-un relief cu adevărat frământat de natură, dar într-o zonă pitorească. Însă și în preajma platformei industriale a Oneștiului. Când și cum ați preluat, ca primar, comuna dumneavoastră natală?
– Sunt șase sate în comuna Gura Văii. Cu 5.065 de locuitori și cu destule probleme, cele mai mari din perioada 2005 – 2012. Așa a fost conducerea comunei atunci. Cu un primar care a avut două mandate. Ca și mine acum. Sunt de profesie maistru mecanic, dar am fost, o bună perioadă și inspector de protecția muncii. Am lucrat la CET Borzești, dar și în Germania sau în Iordania. Am lucrat și la Rovinari. Unde am fost, nu m-am făcut de rușine. Comuna mea este o așezare pitorească, în care și turismul ar avea șanse. Are aproape statut suburban, iar peste terenurile ei cu zeci de ani în urmă a năvălit orașul, întins acum, cu fosta platformă industrială, până pe malul drept al Trotușului. Normal, hotarul comunei ar fi fost la Rădeana, nu pe malul stâng al Trotușului, iar impozitele încasate în zona ocupată de oraș ar fi ajuns la bugetul comunei și altfel ar fi fost bogăția acesteia.
– V-ați întors în satul natal după multă experiență de viață prin lume. Dar nu oricum, ci primar. De câteva ori ați văzut satul sub ape.
– În 2004 am făcut – cred că o pot numi așa – o prostie: am sprijinit un consătean să devină primar în Gura Văii, care a apucat două mandate. Eu nu mă gândeam să candidez. Aveam firma mea, aveam treburile mele. A fost un fiasco, o greșeală să-l susțin. De aceea, în 2008 am zis că eu l-am pus primar, eu îl detronez. Nu făcuse nimic în comună, așa cum nu făcuse nici predecesorul lui măcar un podeț. Drept e că din 1991 aici am avut și două inundații catastrofale. Prima când s-a rupt barajul de la Belci, a doua când a trebuit să fie strămutate zeci de familii în cătunul Rotunda, în 2005.
– Apropo de Rotunda: romii strămutați acolo, după inundații au dat bir cu fugiții. De ce ?
– Decizia de a se construi case pentru romi de la Rotunda nu a fost una greșită, pentru că nu aveai unde muta în altă parte atâtea familii. Dar nici la Rotunda nu erau condiții bune de trai: e pe deal și iarna acolo bate vântul grozav. Vara e frumos, din Rotunda vezi toată valea Trotușului. Însă oamenii nu aveau apă curentă, magazine alimentare etc. Au plecat de acolo și în urmă au distrus tot. Numai distrugerile s-au ridicat la vreo 55 de miliarde de lei, cum erau banii atunci. Cătunul a rămas pustiu. S-a încercat să se concesioneze case și loturi de teren, dar nu prea au fost amatori. În 2008 a venit și criza economică, cu timpul s-au redus salariile. Cei care au concesionat nu prea au mai plătit ce trebuia plătit, iar în 2012, când am intrat eu primar, erau 175 de procese pe rol în instanța de judecată. Păi, acolo erau 205 case. În plus, acolo mai erau și alte probleme și alți bani de recuperat, pe care abia acum i-am adus la bugetul local. În total aveam vreo 420 dosare la judecată, pentru distrugeri, pentru datorii neachitate etc. Și acum mai avem de recuperat câte ceva.
– Cam indisciplinați unii oamenii pe aici.
– Cred că așa i-au dus capul atunci. Dar eu cred că am adus ceva nou în comună: disciplina și, pe plan financiar, corectitudinea la plata taxelor și impozitelor. Unii spun că sunt un primar al dracului, dar nu se poate altfel. Mulți nu-și plăteau nici amenzile, foștii primari îi tolerau. Acum am vreo 160.000 de lei numai muncă în folosul comunității și folosesc oamenii aceștia la lucrări în comună, inclusiv la curățenie. Chiar am crezut că în 2012 oamenii nu mă vor vota.
– Totuși v-au votat de două ori. De ce credeți că au făcut-o?
Pentru că am adus în comună multe fonduri europene, cred. În 2016 am terminat rețeaua de alimentare cu apă de peste trei milioane de lei în două sate, Gura Văii și Pătrășcani. Am terminat un dig de protecție la inundații, ridicat peste cota de inundații, făcut cu fonduri proprii. Iar astfel de lucrări vor continua. De asemenea, am început construirea unui cămin cultural la Dumbrava, am amenajat un teren de sport pe malul Trotușului, am mai asfaltat câte o porțiune de drum, am amenajat șanțurile în toată comuna și am adus la baza digului, pe Trotuș, chesoane de beton recuperate de la halda de cărbune a termocentralei din Borzești, în valoare de circa 300.000 de lei, care altfel m-ar fi costat 1.200 de lei bucata. Tot din materiale recuperate de la termocentrală am făcut peste 40 de podețe. Și acum avem în lucru un proiect pentru rețeaua de canalizare în satele Gura Văii și Pătrășcani. Mai greu va fi cu rețeaua de alimentare cu gaz metan, pentru că în comună au rămas mai ales pensionarii, oameni cu bani mai puțini. Dar cu apa se va putea. În Gura Văii metrul cub de apă va costa doar puțin peste cinci, iar cu tot cu canalizare ceva mai mult de șapte lei.
Gura Văii
Primele așezări aflate pe actualul teritoriu administrativ al comunei par a fi înființate după anul 1467, în perioada domniei lui Ștefan cel Mare. La sfârșitul secolului al XIX-lea, comuna purta numele de Râpile, făcea parte din plasa Tazlăul de Jos a județului Bacău și era formată din satele Borzești-Clăcași, Borzești-Răzeși, Slobozia Mielului, Râpile, Pătrășcani, Motocești și Păltinata, cu doar 2.774 de locuitori. Principalii proprietari de pământ erau Dumitru Paraschiv, Alex. D. Paraschiv și G.E. Bogdan. La acea vreme, pe teritoriul actual al comunei Gura Vîii mai funcționa, în aceeași plasă, și comuna Gropile, formată din satele Gropile, Capăta, Păltinata și Pochița, cu 1.577 de locuitori. Anuarul Socec din 1925 consemnează comunele în plasa Trotuș a aceluiași județ. În 1950, cele două comune au fost transferate raionului Târgu Ocna, iar în 1968 comuna și satul Râpile a primit numele de Gura Văii și satul și comuna Gropile de Dumbrava. Dar tot în 1968 cele două comune au revenit la județul Bacău, reînființat, iar comuna Dumbrava a fost desființată, satele ei trecând la comuna Gura Văii. Atunci, satele Păltinata de Jos și Păltinata de Sus au fost comasate pentru a forma satul Păltinata, iar satul Pătrășcani a fost desființat și inclus în satul Gura Văii. Comuna a avut statut de comună suburbană a municipiului Gheorghe Gheorghiu-Dej, dar în 1989 s-a renunțat la acesta.
Descoperă mai multe la Desteptarea.ro
Abonează-te ca să primești ultimele articole prin email.
