Prima zi din clasa a V-a, primul stilou din viata de scolar

Prima zi de scoala a insemnat prilej de griji pentru foarte multi copii, data fiind reintâlnirea cu toti ceilalti colegi. Ba ca garderoba e neconforma cu moda, ba ca tableta sau telefonul nu sunt la ultimul nivel al tehnologiei si multe alte asemenea. In acelasi timp, intr-un satuc mic din comuna Izvoru Berheciului, prima zi de scoala a fost de asemenea prilej de griji pentru doua surori, Ramona si Elena, una de clasa a III-a si celalala de clasa a V-a.

Dar cu totul altfel de griji. Si-au pregatit inca de acum doua saptamâni singurele rânduri de lenjerie si corapei pe care le au, le-au asezat cu grija intr-un colt de pat si nu s-au mai atins de ele pâna ieri dimineata. Le lipsesc din ghiozdane multe lucruri dintre cele atât de obisnuite pentru alti copii. De exemplu, pâna acum, nu au scris niciodata cu stilouri.

Dar poate ce le lipseste cel mai mult este sa le duca si pe ele la scoala cineva din familie, macar in prima zi, sa le fie alaturi, asa cum li se intâmpla atât de multor copii care poate nici nu pretuiesc acest lucru, intrat in rutina. Parintii le sunt plecati la munca, in Italia, bunici nu mai au, iar fratele mai mare este inchis 25 de ani, pentru crima. Locuiesc la cine apuca. Acum, sunt gazduite si hranite de un localnic de vreo 60 de ani si sotia lui, tarani truditori cu mult suflet. „Au locuit si la altii, aproape un an la unul, alte câteva luni la altul, iar acum sunt la mine. Avem loc si pentru ele, e pacat sa fie lasate de izbeliste. Mama lor suna, se intereseaza de ele, le mai trimite pachete cu haine si altele, dar nu e lânga ele”, spune parintele de ocazie, tata si el a trei copii, aflati acum la casele lor.

Ultima oara când a fost in tara, mama le-a cumparat fetitelor ghiozdane si le-a lasat 300 de lei, sa aiba de alte cheltuieli cu scoala. Apoi a plecat, iar in urma au ramas doua suflete apasate de singuratatea a carei greutate doar orfanii poate o inteleg.

Fetitele au avut un mic noroc spre sfârsitul lunii august, când o alta fetita, pe numele ei Laura Stoica, a aflat despre soarta apasatoare a micutelor pe când se afla in vacanta acolo, in micul satuc. Laura e eleva in clasa a VII-a la un colegiu bacauan si a fost atât de marcata de lipsurile fetitelor, incât si-a convins parintii sa le cumpere Ramonei si Elenei toate cele necesare scolii, dar in primul rând stilouri. Alaturi a pus o multime de haine din propria garderoba, iar toate acestea le-a daruit micutelor duminica, inainte de inceputul scolii. Si nu poate fi descrisa emotia fetitelor atunci când au deschis penarele pline si când una dintre ele a intrebat, sfios, ce sunt cariocile. Si nici emotia sau curiozitatea lor atunci când Laura le-a explicat cum se folosesc stilourile si cum li se monteaza rezervele.

Luni dimineata, Ramona si Elena s-au imbracat frumos, cu hainute noi si au asteptat microbuzul scolar, sa le duca la Izvoru. Scoala a inceput altfel si pentru ele, si chiar daca nu au tableta sau smartphone, dar nici pe cineva drag ca sa le insoteasca, macar au stilouri noi, pentru prima data in viata lor de eleve.